for Romanian version click here 1. About Lucian Ghindă Lucian, aside from a lot of beautiful references that characterize you, including from a professional standpoint ☺, please tell me what does DevAcademy mean? How was this project thought out/ what does it want to achieve and how much has it achieved so far? DevAcademy wants to create an environment set towards technological innovation and the creation of software in Romania. Practically, the way we hope to achieve this is by building a community of teams made up of elite programmers. Right now, access to this community is gained through a process that includes interviews and a 6 learning program. At the end of this program, teams are formed. Each team goes through a process of choosing a software idea that they will implement for a few months. In this stage, DevAcademy brings to these technical teams mentors (senior programmers), to help overcome any technical difficulties, product managers to develop the products, and designated promoters for those products. However, in this stage of creating a real software, the main purpose is directed more at the innovative aspect of the product and the size of the impact it can have in the lives of potential users. Just last month we finished the Ruby on Rails learning program and, for about two weeks, the teams have begun working on their own applications. 2. Why Ruby? We chose Ruby on rails for 4 main reasons: • It’s a framework that we know (I’m especially referring to our team of mentors) so well, that we hope to achieve greatness using it, in the current context of software applications. • Ruby as a language and Rails as a Web framework, bring a mentality of eliminating a lot of the blockages a programmer might have with the… Răspunde

Am tot citit de acest drept de a fi uitat și, pe cât de răspândită s-a prezentat informația, pe atât de diluat mi s-a părut conținutul, cel puțin în ultima săptămână când știre a devenit doar acel formular online oferit de Google celor care doresc să le fie șterse datele cu caracter personal. Chiar în contextul acestei decizii a Curții Europene de Justiție, dreptul de a uitat este departe de a fi complet reglementat, și asta datorită în principal faptului că exercitarea acestuia este legată de condiția ca datele ce se doresc a fi șterse să fie "învechite, nerelevante sau excesive în raport cu scopul pentru care au fost prelucrate." Sfera de accepțiuni a ceea ce poate însemna într-un anumit context "învechit" sau "nerelevant", este desigur destul de largă și veți înțelege de fapt de ce acest drept a fost numit "infamously tricky right to be forgotten." Nu avem așadar dreptul de a solicita ștergerea oricăror date, ci doar a celor care întrunesc condițiile de a nu mai fi actuale ori relevante în raport cu scopul prelucrării. Orice ar însemna asta, într-adevăr. Sunt sigură că vor exista aplicări/interpretări abuzive, cu atât mai mult cu cât dreptul de a fi uitat deja este mediatizat complet greșit, cu atât mai mult cu cât sunt puțini cei care au remarcat că acest drept în niciun caz nu modifică sau abrogă drepturi deja reglementate în legislația specială (Directiva 95/46/EC, respectiv Legea nr. 677/2001), precum "dreptul de acces " și mai ales "dreptul de intervenție și "de opoziție" asupra datelor cu caracter personal. Am nuanțat aceste din urmă drepturi datorită similitudinilor pe care le prezintă cu dreptul de a fi uitat, prin exercitarea fiecăruia dintre acestea putându-se obține ștergerea anumitor informații. Trebuie nuanțat totuși că dreptul de a fi uitat vizează exclusiv ștergerea informațiilor outdated… Răspunde

Mult discutatul caz Java a luat o întorsătură cel puțin supărătoare pentru ceea ce poate însemna pe viitor dezvoltarea software. Deși încă nu au fost definitivate aspectele de țin strict de fair use, s-a exprimat foarte clar că API-urile sunt protejate de drepturile de autor, atât în ceea ce privește codul sursă al acestora cât și structura, succesiunea și organizarea celor 37 de librării Java (API packages). Decizia ar avea efecte asupra a tot ceea ce înseamnă open -source și inovație în general, EFF nuanțând recent că libertata de a reimplementa și extinde API-urile existente reprezintă cheia progresului atât în dezvoltarea de produse hardware cât și software. Cu un accent mult mai pronunțat pe necesitatea compatibilității software, sunt aduse următoarele explicații - "When programmers can freely reimplement or reverse engineer an API without the need to negotiate a costly license or risk a lawsuit, they can create compatible software that the interface’s original creator might never have envisioned or had the resources to create. Moreover, compatible APIs enable people to switch platforms and services freely, and to find software that meets their needs regardless of what browser or operating system they use." Nu mi-am format încă o opinie, cel puțin nu una definitivă și este și greu ce-i drept, având în vedere că argumentele Google, bazate în mare parte pe necesitatea interoperabilității/compatibilității software, sunt aduse într-un caz ce privește dezvoltarea unui produs incompatibil cu însăși platforma Java. "Deși Android folosește limbajul Java, este indiscutabil că Android nu este compatibil în general cu Java. Așa cum Oracle a arătat, Google a dezvoltat Android chiar pentru a fi incompatibil cu plaftorma Java, astfel încât aplicațiile scrise/dezvoltate pe aceasta să nu funcționeze pe Java. " Dincolo de aceste aspecte, este oricum un caz dificil, în care opiniile, deși susținute, pot fi multiple și… Un răspuns

Din articolul anterior, am aflat că indiferent de titularii bazei de date ori de drepturile existente asupra acesteia, orice persoană poate fi considerată utilizator legitim al bazei de date de PUZ-uri. Problema accesului propriu -zis se poate studia atât din perspectiva legii nr.544/2001 cât și cea a Legii nr.109/2007 privind reutilizarea informaţiilor din instituţiile publice. Prima dintre acestea instituie principiul nerestricționării accesului la informațiile deținute de instituții publice, iar cea de-a două face mult mai clar obiectul transformării și utilizării acestor informații în scopul creării unor produse și servicii informaționale. Ar fi direct aplicabil pentru cazul nostru, prin sfera lărgită de beneficiari ai acestui din urmă act normativ. Strict pentru această reutilizare în mediul informațional, sunt și gândite dispoziții speciale, prin care se întărește ideea de facilitare de către autoritatea în cauză, a accesului la documentele disponibile spre utilizare. Mai redau o dată răspunsul Direcției Arhitect din cadrul Primăriei Brașov: În opinia mea, adresei de mai sus îi lipsesc cel puțin următoarele informații (temei art.6 din Legea nr.109/2007 ): - identificarea DREPTULUI/DREPTURILOR existente și la care se face referire, prin precizarea în clar a denumirii acestora, a felului în care sunt obținute și a datei de la care au fost obținute, astfel încât să poată fi identificată inclusiv perioada de protecție; - precizarea în concret a operelor, datelor, informațiilor în privința cărora se atestă existența vreunuia dintre drepturile menționate mai sus; - precizarea terților titulari, prin trimiteri exacte la datele de identificare ale acestora astfel – căci nu se poate vorbi de obținerea vreunui consimțământ anume în cazul în care nu știm CINE sunt exact titularii și nici UNDE îi găsim. Și aș mai trece și indicarea căii de atac, dacă e să fim stricți în ceea ce privește aplicarea corectă a legii, pentru că, să nu uităm, vorbim de… Răspunde

1. Sunt informațiile aferente documentațiilor de urbanism date deschise ori informații publice, pe care autoritățile sunt obligate să le pună la dispoziția publicului în temeiul Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public? Am încercat să aflu de la Bogdan Manolea cam care ar fi testul datelor deschise și am ajuns să discutăm de baze de date, de protecția conferită prin drept de autor și mai ales de protecția sui-generis, de care mai toată lumea uită, cum mi s-a întâmplat și mie. A, da, bazele de date sunt protejate nu doar de dreptul de autor ci și de dreptul sui-generis, corespondent nu doar acelor colecții de excepție ci și, aparent, oricărei baze de date, originale sau nu. Nu am scăpat deloc întâmplător termenul “aparent”, există condiții de aplicabilitate expres prevăzute de lege, de care voi vorbi ulterior când vă voi explica și de ce am ajuns să discut de drepturi de autor și care este legătura dintre open data și bazele de date. 2. Pentru că aș vrea să vorbesc mai întâi de proiectul openstreetmap.org, ai cărui susținători încearcă să adune informațiile aferente planurilor urbanistice zonale cu scopul de a creea hărți libere spre utilizare (cu licență CC BY-SA). Informațiile de care vorbeam mai devreme (P.U.Z. și P.U.D.), care se regăsesc la nivelul documentațiilor de urbanism, au fost solicitate și primăriilor din România de către contributorii openstreetmap, solicitanții făcând trimitere la prevederile Legii nr.544/2001, care impun fiecărei autorități accesul publicului la informațiile care privesc “sau rezultă din activităţile unei autorităţi publice sau instituţii publice”. La o judecată rapidă, fiind informații clar în posesia autorității și în legătură cu activitatea acesteia, autoritatea ar trebui să asigure persoanelor accesul la aceste informații publice (art.6 alin.(2)) în termenul maxim de 30 de zile prevăzut de art.7. Un prim răspuns al uneia… Un răspuns

1. Trăim într-o lume ciudată. Deși Ordinele și Instrucțiunile ar trebui să urmeze litera legii sau, așa cum spun normele de tehnică legislativă, să se limiteze la cadrul legal în baza cărora au fost emise, descoperim tot mai des că autoritățile publice își descoperă peste noapte veleități de adevărați legiuitori, compunând norme în plus, pe lângă sau cât mai departe de realitate. Cu siguranță că nu am fi descoperit aceste ordine sau instrucțiuni dacă nu ne-am fi izbit de ele, și termenul „izbit” nu este nepotrivit, pentru că te dai cu capu’ și resimți puternic durerea, când un funcționar OSIM te anunță că legea NU contează ci doar anumite instrucțiuni de serviciu, în baza căruia titularii unor mărci nefolosite de ani buni, primesc înștiințări de la OSIM în ceea ce privește noile cereri de marcă depuse la oficiu. Este vorba de mult discutatele Instrucțiuni nr.5/2012, pe care le puteți citi integral și aici și pe site-ul OSIM, care au încurcat și dat peste cap orice interpretare normală a Legii nr.84/1998 și a Regulamentului de aplicare, care au condus la multiple demersuri și petiții, dar care sunt în continuare aplicate cu zâmbetul pe buze și fără niciun temei legal. Poate există explicații practice, ce țin de refuzul în fața noului, de imposibilitatea de a scapa de obiceiul cel rău, dar cu siguranță OSIM-ul nu poate justifica emiterea Instrucțiunilor cu vreun text de lege existent. Există doar texte de lege contrarii, și dau un prim exemplu din Legea nr.84/1998 (forma actualizată, și nu spun degeaba asta!): “Art. 22. – (1) OSIM examinează pe fond cererea de înregistrare a mărcii şi hotărăşte admiterea înregistrării mărcii, în tot sau în parte, ori respingerea cererii de înregistrare a mărcii, în termen de maximum 6 luni de la publicarea acesteia, sub condiţia achitării taxelor de înregistrare… 2 răspunsuri

Hotărârea CEJ – blocarea website-urilor prin furnizorii de acces la internet Răspunde

Mă gîndesc că v-ar fi de folos să stiți cam cum au evoluat lucrurile în ceea ce privește brevetabilitatea/non-brevetabilitatea programelor pentru calculator. Cazul Alice Corp. v CLS Bank International, care se va discuta în curând la Curtea Supremă din U.S., a readus în discuție argumente pro și contra brevetării software. Departe de a fi o dezbatere strict juridică, ipoteza brevetelor software atrage semnale de alarmă în primul rând datorită efectul negativ asupra inovației pe care se susține că l-ar avea brevetarea unor opere de acest tip. Dar, nu mă voi referi la ceea ce am susținut, argumentat în spijinul NON-brevetabilității software, ci dimpotrivă, la ceea ce mai marii grei ai industriei tech au expus PRO brevetabilitate. Argumentele IMB și Trading Technologies pot fi consultate mai jos, așa, pentru deliciul avocaților IP ☺ Răspunde

Am promis că revin cu ceva mai concret, eventual cu o soluție de răspuns la întrebările inițiate de Comisia Europeană pe tema modificării legislației din domeniului dreptului de autor. Și pentru că am stat și m-am tot gândit care ar fi subiectul asupra căruia aș reveni cu cel mai mare drag, mi-am adus aminte de DRM, mai precis de un articol pe care l-am scris acum o gramadă de vreme și care care poate fi urmărit/citit AICI. Sau AICI, dacă vă place mai mult de Bogdan Manolea :). În acest studiu intitulat Dreptul Utilizatorului Internet abordez problematica DRM-urilor și pentru a nu vă împovăra cu un text prea lung, redau aici un un paragraf care mi s-a părut destul de concludent: În vederea prevenirii și limitării oricăror acțiuni asupra operelor protejate, s-a creat astfel, în beneficiul deținătorilor de drepturi, posibilitatea utilizării tehnologiilor eficiente, înțelegându-se prin acestea cele care „permit controlul de către titularii de drepturi în baza aplicării unui cod de acces sau a unui proces de protecție, cum ar fi criptarea, bruierea sau alte transformări ale lucrării sau ale unui obiect protejat, sau a unui mecanism de control al copierii”. O astfel de tehnologie care, practic, creează posibilitatea atât a unui control al accesului cât și a unui control al copierii, echivalează cu posibilitatea exercitării drepturilor conferite titularilor, în mod exclusiv, nelimitat. Este ceea ce decizia Curții Supreme din Canada cataloga a fi control excesiv, o astfel de tehnologie permițând în orice moment abuzuri ale titularilor, în dezavantajul utilizatorilor, cu reale repercusiuni asupra disponibilității care trebuie să caracterizeze operele în general pentru a permite accesul la cultura, la informație, stagnând într-o ultimă etapă dezvoltarea, progresul. Legalizarea TPM a condus indiscutabil la imposibilitatea impunerii prevederilor aferente excepțiilor și limitelor dreptului de autor. Ce sunt măsurile tehnice de protecție? În legea… Răspunde

Pai de ce ai vrea să o modifici, de ce te-ar interesa să te implici într-un proces laborios, fără să ai niciun avantaj? Înainte de a răspunde la vreuna din aceste întrebări, întreabă-te dacă procesul este într-adevăr complicat și mai ales dacă esti sigur că NU ai chiar niciun beneficiu din schimbarea legislației europene privind copyright-ul. Uite, mă întreb câți dintre cei care activează în agenții de advertising realizează că o reglementarea a unei excepții pentru remixarea în scop comercial ar fi chiar o necesitate pentru domeniul în care lucrează. Aș răspunde puțini ☺ și nu ar fi chiar de învinovățit, fiind o muncă atât de în beneficiul brandului/al ownerului, ajung, în mod inevitabil, să facă o confuzie de interese sau, cel puțin, să nu își mai identifice așa ușor interesul creativ. Ori să nu știe ce e ăla, să creadă că este creativ doar ca rezultat al propriilor calități, fără a conta sau a fi nesemnificativ efectul cantității și calității materialelor/resurselor ajunse de-a lungul timpului la dispoziția lui. Oricum, un exercițiu simplu ar fi de luat în considerare - gândiți-vă ce ar însemna pentru un creativ resurse inepuizabile, din orice teritoriu european, accesibile fără cost, în vederea oricărei transformări de tip remix. Întreb asta pentru că în prezent nu prea poți jongla cu operele altuia. Indiferent cât de inedită este transformarea, ea nu poate fi altceva decât o operă derivată, la a cărei dezvoltare este îndreptățit doar autorul/titularul. Poate ai noroc ca rezultatul transformării să fie o caricatură și spui “gata, am rezolvat situația cu excepția parodiei”, dar ce faci când afli că nu peste tot în lume lucrurile sunt atât de simple și că, în tări europene precum Ungaria și Anglia, parodia nu este reglementată în mod expres de legislația în vigoare, această formă de transformare a unei… Răspunde