Pentru aceia pasionați de noile reglementări din domeniului drepturilor de autor ori pentru cei care pur și simplu vor să iasă din bula actuală de știri, am pregătit câteva rânduri care să explice legătura dintre inteligență artificială și minarea de date din noua directivă privind dreptul de autor pe piața unică digitală. Toate acestea cu o introducere (destul de amplă, dar necesară) care ar trebui să simplifice conceptul de AI sau să îl prezinte de o manieră mai puțin sofisticată. Adică fără a aborda algoritmi sau a intra în detaliilor anumitor tehnologii folosite de sistemele AI. [caption id="attachment_2448" align="aligncenter" width="640"] Image by Gordon Johnson from Pixabay[/caption] Trebuie să recunosc, totuși, că tot research-ul pe care l-am întreprins în ultima perioadă a debutat cu un studiu paralel al celor două concepte și am observat legătura dintre ele doar după ce am ajuns să aprofundez tehnologiile folosite pentru dezvoltarea de sistemele de inteligență artificială și să realizez că esența acestora nu constă în felul în care performează sau în datele asupra cărora operează ci în analiza și extragerea de cunoștințe pe care acestea le operează sau pe care se bazează. Analiza și extragerea cunoștințelor ca indicatori ai inteligenței. Sau, mai bine spus, inteligența percepută ca suită a unui proces de analiză, extragere și aplicare a cunoștințelor. Dacă ținem cont de aceste aspecte ne este mai ușor să evaluăm un sistem de inteligență artificială, inclusiv să interpretăm excepțiile reformei europene în domeniul dreptului de autor și veți vedea de ce. Desigur definiții ale inteligenței artificială sunt multiple, eu chiar am selectat de-a lungul timpului câte o versiune pentru că sunt multe perspective interesante, dar ideea centrală este că sistemul, dincolo de a necesita cunoaștere îndeaproape, de a fi înțeleasă modalitatea în care funcționează (cu algoritmi dedicați), tratează conceptul nuanțat mai sus și anume… Răspunde

Cine beneficiază și în ce mod de excepția de data-mining? Condiționează legea în ceea ce privește posibilitatea doar a anumitor persoane de a realiza activități de minare? Ne vom putea folosi de date indiferent dacă sunt sau nu protejate de dreptul de autor sau există limitări legale în ceea ce privește tipul de conținut care poate fi minat? Ce înseamnă acces legal la o operă, pot fi oare minate datele accesibile prin user și parolă? Printr-o interpretare a dispozițiilor din recenta directivă nr.790/2019, acest articol identifică subiecții și condițiile de aplicabilitate ale excepției de text și data-mining.   1. Cum trebuie înțeleasă în contextul dreptului de autor norma ce poartă titlul de "excepție"  În domeniul dreptului de autor, excepția transcrie o limitare în exercitarea prerogativelor titularului (o abatere de la regula exclusivității), respectiv o facultate, o permisiune și, într-o interpretare, chiar un drept al celorlalte (sau anumitor) subiecte de drept (publicului larg, de ex) de a utiliza, în anumite condiții, opere protejate. Excepția de text și minare de date are în vedere posibilitatea ori dreptul ca alte subiecte în afara titularului să poată realiza, fără vreo autorizare sau plată a vreunei remunerații, operațiuni analitice automatizate asupra datelor digitale cu scopul de a genera informație care include, dar nu se limitează la tipare, modele, corelații. Așa cum redam mai sus, facilitatea/permisiunea are la bază o restrângere în exercițiul anumitor privilegii, trebuind a fi înțeleasă a privi, în mod exclusiv, limitarea următoarele drepturi: - reproducerea temporară și permanentă, în integralitate ori în parte, a conținutului unei baze de date (art.5 lit. (a) din Directiva 96/9/EC); - extragerea și utilizarea în integralitate ori a unei părți substanțiale dintr-o bază de date (art.7 alin.(1) din Directiva 96/9/EC); - reproducerea directă, temporară sau permanentă, prin orice mijloc sau orice formă, în parte sau integrală a operelor autorilor, interpreților/executanților,… Răspunde

Am lăsat acum ceva vreme un post în care, cu ajutorul Mindmeister, creasem câteva diagrame (sau hărți) (mindmaps) în care tratam, într-un mod simplu și fără divagații, conceptul de data-mining, atât în contextul noii reglementări europene, ca obiect al celor două excepții ale dreptului de autor, cât și dintr-o perspectivă pur tehnologică. Feedback-ul nu a fost așa de bun, așa că m-am gândit să reiau tema, de data asta cu un plus de informații, care pot da sens sau pot deschide sensul mai puțin transparent al unei prezentări ce părea doar a aduna mai multe buzzword-uri din sfera tech. O să mă opresc la varianta care aduna explicații tehnice (mai jos), o hartă centrată pe data-mining, în alăturarea căreia sunt dispuse noțiuni precum data-science, inteligență artificială, analiză de date, recunoașterea de tipare (pattern recognition) și chiar deep packet inspection — DPI — tehnică de inspecție și analiză a pachetelor (de date), toate într-o postură comparată, prin evidențierea atât a numitorului comun cât și a diferențelor. (Pentru cei familiarizați cu terminologia directivei 790/2019, menționez că voi folosi exclusiv termenul de “minare” sau “mining” și nu “extragere de date”, pentru că, deși corespunde traducerii oficiale a directivei, aceasta îndepărtează complet cititorul de sensul REAL al noțiunii.)   Your browser is not able to display frames. Please visit DATA MINING - the automated processing of large amounts of DATA in order to extract KNOWLEDGE - clandestine and hidden patterns, trends, correlations, etc, by using various methods of statistics, data analysis, and machine learning on MindMeister. Motivul evidențierii acestei corelații sau al necesității prezentării informațiilor printr-o metodă cât mai permisivă, rezidă în faptul că un practician de drept este, cu mici excepții, foarte puțin expus unor concepte precum data science, artificial intelligence, statistics sau pattern recognition sau că expunerea sa, chiar dacă există, nu îi va permite decât o apreciere superficială a acestor… Răspunde

Acesta ar fi primul post în care am să încerc să prezint data-mining-ul în alt mod decât printr-un articol lung și plictisitor. Am schițat câte o diagramă pentru a identifica cerințele legale ale fiecăreia dintre noile excepții de data-mining recent introduse în legislația copyright. Pentru juriști, avocați și alți practicieni din domeniu, mai puțin familiarizați cu terminologia specifică procesării de date, m-am gândit că ar fi relevantă și o definire a operațiunii în sine, care să identifice data-mining-ul într-un context mai mare, alături de alte concepte, față de care, de altfel, aceasta prezintă multiple similitudini. Terminologia este chiar interschimbabilă, data-mining fiind preferat uneori datorită impactului mai mare la public, neînsemnând prin aceasta că am putea pune semnul echivalent între analiza de date și minare de date, de exemplu. În alte cazuri este chiar mai greu de identificat o anumită operațiune, tocmai datorită faptului că în realizarea acesteia sunt utilizate tehnici specifice altor concepte. Fiecare diagramă de mai jos încorporează și linkurile către sursele online. 1. Minarea de date - metodă de procesare a unei mari cantități de date. Relația acesteia cu alte concepte. Your browser is not able to display frames. Please visit DATA MINING - the automated processing of large amounts of DATA in order to extract KNOWLEDGE - clandestine and hidden patterns, trends, correlations, etc, by using various methods of statistics, data analysis, and machine learning on MindMeister. *Caption: black – concepts that show some similarities to data-mining yellow – definitions plus their sources green – main differences red – interaction with data 2. Cerințe legale pentru aplicarea excepției de text și minare de date potrivit art. 3 din noua directivă (EU) privind dreptul de autor pe piața unică digitală   Your browser is not able to display frames. Please visit ART.3 DSM - legal requirements on MindMeister.… Răspunde

I was looking for more arguments to support the position of domain names and found a paper written on this particular subject - The Current State of Domain Name Regulation: Domain Names as Second Class Citizens in a Mark-Dominated World, written by Konstantinos Komaitis. I thought it would be interesting for some of you to read few (or more) extracts from this book which describes very well the favorite position that trademarks unfortunately have in udrp disputes.    And one important thing should be mentioned before reading. The paper not only shows the disadvantages that the domain name owner has in front of the mark, but also demonstrates that the lack of clear regulation of the domain names will ultimately affect the limited nature of the trademarks. “There is a great fear that we will not be able to afford similar trademarks in different classes, identical trademark in different regions or adhere to trademark law’s limitations. “ “We stop caring about the domain names registrants who unfairly lose their domain names to trademarks owners and are subject to unfair UDRP processes and biased panels.” “We stop caring about small trademark owners and startups who saw the internet as the platform to promote their ideas and speech to the world.” “I felt the need to tell this story because I realized that registrants are unrepresented and indiscriminately seen as bad factors in an environment that fully supports and protects trademarks owners.” “The book and the arguments presented emanate from the thesis that no institution or system has a monopoly on curbing justice arbitrarily, much less ICANN and its trademark constituency. Academic literature is replete with examples of ICANN’s power and its questionable use of it, the illegitimate of the UDRP and the way both ICANN and UDRP have been compromised by… Răspunde

Am scris într-un articol anterior despre șansele pe care le-ar avea un nume de domeniu în fața unei mărci identice ca denumire și înregistrată anterior. Era un text ce încerca să găsească câteva dintre argumentele care ar fi putut fi aduse în susținerea deținătorului de domeniu, dar nu reușisem să cuprind întreaga speță și de aceea am revenit cu detalii. 1.Pe lângă cazurile cu Simona Halep și Amazon România, pe lista de dispute udrp se înscrie și racing-planet.ro, domeniu împotriva căruia s-a deschis procedura de arbitraj de către deținătorul mărcii cu același nume, înregistrată în Germania. Așa cum încercam să subliniez și în articolul anterior, detaliile acestei spețe pot constitui tot atâtea argumente cât pentru a nu decide cu ușurință în favoarea mărcii, chiar dacă aceasta este anterioară și chiar dacă aceasta are aceeași denumire cu domeniul. Nu aș vrea să credeți că voi lăsa niște argumente desprinse de regulile procedurii udrp (Uniform Domain Name Resolution Policy) și tocmai de accea, amintesc că, dincolo de ceea ce a devenit aproape o uzanță în negarea legitimității unui domeniu doar pentru că este identic cu o marcă, regulile acestor dispute sunt fundamentate pe 3 condiții necesar a fi îndeplinire de către reclamant pentru ca decizia să fie în favoarea acestuia. Aceste trei condiții (elemente), pe care reclamantul trebuie să le îndeplinească în mod cumulativ, nu se limitează la demonstrarea existenței unei mărci identice sau similare cu un domeniu înregistrat ulterior. Așadar simpla identitate și anterioritatea mărcii nu ar trebui să constituie singurele argumente pentru a decide în favoarea mărcii. (i) your domain name is identical or confusingly similar to a trademark or service mark in which the complainant has rights; and (ii) you have no rights or legitimate interests in respect of the domain name; and (iii) your domain name has been… 5 răspunsuri

Știu că a reînceput sezonul cursurilor de GDPR în care învățăm cum să fim compliant și cum să interpretăm cât mai bine o lege concepută a încurca mai mult decât a descurca. Dar, înainte de a ști dacă și cum trebuie să păstram dovada consimțământului userilor (ori nu am uitat de vreuna dintre aceste reguli de pe când existau bătrânele directive data privacy), cred că este necesar să aflăm dacă GDPR-ul ni se aplică sau nu. Nu de alta, dar, cu siguranță, vor exista în cursul activității noastre numeroase ocazii în care clientul/clienții vor încerca să ne convingă că suntem ori intermediari, ori operatori, ori și una și alta sau că, indiferent de situație trebuie să semnăm un contract ori o anexă GDPR pentru că ne obligă „mama corporație”. Prima recomandare ar fi să nu va aruncați să semnați orice contract cu prevederi GDPR și când spun contract, mă refer inclusiv la orice înscris, fie acesta sub forma unei anexe sau declarații unilateriale. Dacă un contract necesită avizul unui avocat cu atât mai mult unul care conține o răspundere pe gdpr. Nu de alta, dar, chiar dacă pare echitabil, cu clauze aplicabile ambelor părți sau fără vreo răspundere programată a funcționa sub forma unei despăgubiri, șansele de a vă asuma mai mult decât puteți duce sunt destul de mari. Și asta, pentru că acest GDPR a adus cu sine un soi de luptă pentru supraviețuire în care sunt antrenate și multe companii tech precum deținători platforme online, dezvoltatori software, hosting provideri, etc.  Între acestea și realii operatori de date cu caracter personal a început o adevărată fugă de răspundere, fiecare dorind să arunce maimuța în brațele cui poate să o ducă întrucât, știți și voi, companii cu resurse îndeajuns cât să implementeze cap coadă impunerile GDPR, sunt destul de puține.… Răspunde

Din când în când revin la un subiect dedicat mărcilor, de această dată alegând (sau, mai degrabă, fiind aleasă de) o speță care implică un nume de domeniu ".ro" identic cu o marcă înregistrată în Germania.                   1.Un nume de domeniu IDENTIC cu o marcă anterioară? Ce șanse ar avea? Știu că există o preferință în a decide în favoarea mărcilor atât de către arbitrii wipo cât și de majoritatea practicienilor întrucât mărcile sunt considerate a avea o mai mare greutate juridică comparativ cu numele de domenii. Dar speța aperent ușoară pentru mărci poate să pară dificilă pentru cel care dorește să găsească argumente pentru susținătorul numelui de domeniu. Nu aș vrea sa se piardă din vedere că numele de domeniu este, de asemenea, protejat prin înregistrarea acestuia constituindu-se în favoarea deținătorului drepturi de folosință exclusivă. Nu sunt drepturi de proprietate (later edit: Instanțe din Românie le-au atestat a fi "drepturi de proprietate intelectuală" ), într-adevăr, dar sunt drepturi, nu le putem ignora și sunt acordate deținătorului și doar acestuia, prin aceasta justificându-se atributul „exclusiv”. Nu putem accepta nici situația în care orice marcă, înregistrată în orice teritoriu, pe orice tip de serviciu sau produs, poate avea un drept de preferința împotriva oricărui nume de domeniu înregistrat sau care se va înregistra vreodată. Este adevărat că deținătorul mărcii nu poate să fie privat de posibilitatea de a-și înregistra nume de domenii care să transcrie denumirea de marcă, find liber să dețină și o sută de domenii, dacă acesta este modul în care consideră că trebuie să își promoveze online produsele. La fel de corect este și că înregistrarea unui nume de domeniu identic cu o marcă are mari șanse să inducă în eroare utilizatorii. Cu toate acestea, situații complexe ne pun în situația… Răspunde

În anul 2010 Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost chemată să își exprime opinia vizavi de Acordul comercial de combatere a contrafacerii, acel mult cunoscut ACTA. Ne-am întors așa de departe cu analiza pentru că încercările de legalizare a monitorizării populației prin intermediul furnizorilor de servicii online, nu sunt recente, ACTA fiind unul dintre tratatele vehement respinse de populație tocmai pentru că conținea prevederi prin care se impunea ISP -iștilor înregistrarea sistematică a datelor. Avizul Autorității pentru Protecția Datelor este important în acest context întrucât analiza acesteia are în vedere importante tratate precum Tratatul pentru funcționarea Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene precum și directivele, la acea vreme în vigoare, privind protecția datelor cu caracter personal. Aprecierea textului ACTA și, în mod special a paragrafelor corespunzătoare capitolului IV – „protejarea drepturilor de proprietate intelectuală” s-a realizat astfel cu luarea în considerare a valorilor principale recunoscute în cadrul Uniunii ca fiind drepturile de protecție a vieții private și de familie (art.8 din CEDO și art.7 și 8 din Carta). Prezentăm mai jos extrase din avizul acestei autorități cu privire la măsurile de supraveghere, monitorizare a comportamentului și, respectiv de deconectare de la internet: “În opinia AEPD, monitorizarea comportamentului utilizatorilor de internet și colectarea ulterioară a adreselor IP ale acestora reprezintă o ingerință cu privire la drepturile acestora de a le fi respectate viața privată și corespondența; cu alte cuvinte este afectat dreptul la viață privată iar această opinie este în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a drepturilor Omului.” AEPD a mai apreciat, ce-i drept, în lumina directivei pentru protecția datelor nr.95/46/CE de la acea vreme,  că nu doar adresele IP sunt date personale dar și informațiile privind activitățile asociate acestor adrese IP întrucât Considerentul 26 din fost directiva privind protecția datelor preciza un aspect foarte important “Întrucât principiile… Un răspuns

Monitorizarea utilizatorilor internet Supravegherea înseamnă monitorizare, studiere cu atenție și în detaliu, observare și inspecție cu scopul de a păzi sau a deține controlul anumitor fenomene. Supravegherea online implică studierea activității userilor pe internet, a pachetelor primite și trimise în rețea, a informațiilor/datelor asociate acestora, realizată cu ajutorul unor tehnologii de inspecție, selectare, analiză profundă (deep packet inspection și data mining). Citesc de ceva vreme despre supreghere și monitorizare mai mult și pentru a înțelege de ce omul modern nu respinge din start o astfel de practică prin care “cineva” ajunge să știe absolut orice despre el. Dacă nu ar fi fost evident pentru o parte dintre noi, în anul 2013 am învățat de la Edward Snowden că nu doar agențiile guvernamentele dar și sectorul corporate al serviciilor online (Google, Facebook, Yahoo etc) este angrenat în această mare afacere cu datele noastre, monitorizând pe cont propriu activitatea userilor. Plata serviciilor “for free” se face cu (sau fără) prețul unui  “consimțământ” acordat mult prea repede și în necunoștință de cauză, de a fi folosite informații precum locațiile noastre, mesajele schimbate cu prietenii, pozele din vacanță, conținutul de email-uri. Oricărui search făcut vreodată pe internet îi corespunde o înregistrare, care nu se pierde și nu va fi greu de procesat indiferent dacă aceasta corespunde sau nu celui de-al doilea milion de terabytes din câte date sunt stocate. Partea cea mai interesantă a practicilor corporate de supraveghere este că tehnologiile de inspecție a datelor nu sunt folosite doar cu scopul de ingerință și/sau filtrare a conținutului pentru prevenirea eventualelor încălcări de drepturi de autor, ci inclusiv pentru detectarea codurilor malițioase ca parte a obligațiilor de asigurare a securității rețelei. De fapt, mai corect spus, această supraveghere sau filtrare poate exista chiar fără să fie dedicată unui scop care să contravină intereselor invidului, putând… Răspunde