Sunt sigura ca ati citit cel putin odata un articol despre fair use. Multi trec cu vederea o astfel de sintagma, altii o apreciaza ca atare, considerand-o unul dintre subiectele care intereseaza in mod special practicienii din domeniul juridic. Pentru cei care, din anumite motive, au facut o pasiune pentru copyright, „fair use” de cele mai multe ori intriga sau, dimpotriva, reprezinta rezolvarea favorabila a multor spete de „copyright infringement”. In esenta, fair use reprezinta o doctrina (transpusa ulterior in US Copyright Law) ce insumeaza limitele exercitarii dreptului de autor, adica acele situatii in care o reproducere sau o utilizare a unei opere este permisa fara incalcarea drepturilor autorilor. Motivul este foarte clar – drepturile conferinte autorilor sunt limitate inclusiv ca modalitate de exercitiu (pe langa perioada), legislatia aferenta copyright-ului necreand posibilitatea de control absolut. Astfel, fie ca ne place sau nu, si chiar in pofida ultimelor tendinte de avantajare a titularilor de drepturi in detrimentul publicului consumator (vezi proiectul de extindere a protectiei drepturilor conexe la 95 de ani si situatia DRM-urilor), oricine poate copia o opera fara consimtamantul autorului pentru uzul personal si oricine poate transforma o opera daca aceasta nu este pusa la dispozitia publicului sau daca transformarea este o parodie sau o caricatura. Sunt doar trei dintre posibilitati, celelalte pot fi regasite in cadrul art.33 din Legea nr.8/1996 (pentru ca desi am inceput cu legislatia americana, am preferat ca exemplele sa fie redate din cea romana, situatia prezentandu-se in mod similar, cu foarte putine diferente si la nivel european, in concluzie si in Romania). Prin urmare, reproducerile in scop informativ, de scurte extrase din opere, utilizarile pentru ilustrare in invatamant sau cercetare, transformarile private sau cele cu scop caricaturist sunt exemple de utilizari permise (fair use), considerate de unii (printre care ma numar) chiar adevarate drepturi… 3 răspunsuri

Recenta decizie ANC isi indreapta atentia catre consumatori, enumerand o serie de obligatii de informare impuse furnizorilor de servicii de comunicatii electronice anterior sau pe parcursul derularii contractelor de furnizare servicii. Voi enumera pe scurt ce trebuie retinut in cazul serviciilor de acces la internet in banda larga: a) oferta de servicii si preturi va trebui transmisa catre ANC, care va administra in baza unei aplicatii interactive, o pagina de internet cu informatii comparative privind tarifele si conditiile oferite de furnizorii de servicii de comunicatii electronice; b) detaliile contractuale vor fi redate intr-o modalitate mult mai clara, utilizatorul final trebuind sa acceseze cel putin urmatoarele informatii: - modalitatea de plata a facturilor (in avans sau ulterior furnizarii serviciului); - tariful corespondent abonamentului lunar si traficul/creditul inclus in pretul abonamentului; - tariful de conectare la retea sau tariful de instalare a serviciului; - tarifele percepute pentru inchiriere sau furnizarea echipamentelor; - tariful perceput pentru traficul suplimentar; - viteza de upload/download in intervalul orar de trafic maxim (calculata in functie de numarul maxim de utilizatori care pot accesa simultan serviciul), precum si viteza maxima de upload/download; - ofertele promotionale in curs, inclusiv reduceri sau gratuitati la echipamente; - aria de acoperire a serviciilor (localitatile in care sunt disponibile serviciile). b) pagina administrata de ANC va oferi, prin criteriile si optiunile aplicatiei interactive, un clasament al celor mai avantajoase planuri tarifare; c) Obligatiile furnizorilor de servicii de comunicatii electronice: - transmiterea catre ANC a ofertelor comerciale cuprinzand setul minim de informatii detaliate in Anexa la Decizia ANC; - introducerea informatiilor la nivelul interfetei web a aplicatiei puse la dispozitie de ANC; - actualizarea informatiilor introduse in cazul modificarilor ofertelor comerciale. d) ce trebuie sa contina facturile detaliate transmise utilizatorilor finali (persoane fizice sau juridice) - perioada de tarifare; - tariful lunar perceput pentru… Răspunde

Back in time Anul trecut, mai precis in luna decembrie, mi-am permis sa studiez unele dintre cele mai noi modele de afaceri online din Romania, pornind de la variantele oferite de trei societati romanesti si disponibile consumatorilor pe pretincredibil.ro, pretbomba.ro si onlinebid.ro. Am criticat ce-i drept modelul de vanzare pus la dispozitie de cele trei site-uri si intr-un avant pioneresc, mi-am permis chiar sa trimit prin intermediul Asociatiei pentru Tehnologie si Internet o informare tuturor societatilor in cauza prin care le aduceam la cunostinta o interpretare juridica potrivit careia activitatea acestora s-ar afla in afara sferei legale. Intreaga poveste o puteti regasi AICI si AICI, unde evident veti putea urmari, zic eu „cu placere”, multitudinea de commenturi trimise de sustinatorii acestui model de afacere. Au fost si mesaje de apreciere a initiativei mele, unele chiar in afara acestui blog. Am reusit sa le apreciez pe toate, dandu-mi seama de marele avantaj al unui blog (in general, nu neaparat acesta) si anume acela de a-ti permite sa studiezi multiple opinii si variate modalitati de a rationa. Revenind la licitatii, pasul urmator in demersul APTI ar fi fost transmiterea catre autoritati a interpretarii juridice mentionate, dandu-se astfel posibilitatea institutiilor cu atributii in domeniu sa ia orice masuri considerate de acestia necesare fata de modelul de licitatii in cauza. Inaintea transmiterii adresei catre institutiile abilitate, am REANALIZAT cele trei site-uri in cauza pretbomba.ro, pretincredibil.ro si licitatiibomba.ro. Precizez ca indisponibilitatea onlinebid.ro m-a fortat in a-mi indrepta atentia catre licitatiibomba.ro, site de care am aflat de altfel nu intamplator ci printr-un email informativ de natura comerciala (pe care evident il consider spam) transmis de catre acestia. Nice Mai jos aveti analiza. Enjoy! Licitatii OnlineView more presentations from Monica Lupascu. 22 răspunsuri

Intr-o definitie mai scurta “Remix culture” ar fi combinatia perfecta intre P2P, open-software, user generated content platforms si diversele tool-uri de editat. Mai pe larg si evident mult mai clar pentru cei mai putin familiarizati cu terminologia, sintagma ar desemna o cultura corespondenta unei societati care permite si incurajeaza operele derivate, apreciind efortul celor care modifica, imbunatatesc, schimba sau altfel spus “remixeaza” lucrari asupra carora exista drepturi de autor. Tema este dezbatuta in ultima carte lansata de Lawrence Lessig cu titlul “Remix – Making art and commerce thrive in the hybrid economy”. Autorul a numeroase publicatii precum “Future of Ideas”, “Free Culture” si “Code and the other laws of the Cyberspace” aduce acum numeroase argumente potrivit carora progresul unei societati si crearea unei culturi sunt strans legate de acest proces de modificare, schimbare, imbunatatire (“remixare”). Mai jos, interviul dintre Stephen Colbert si Lawrence Lessig, urmat, evident, de varianta YouTube remixata [youtube]http://www.youtube.com/watch?v=KjrnSVhWDCY[/youtube] Răspunde

S-a vorbit in ultima perioada destul de mult de raspunderea furnizorilor de servicii in privinta continutului stocat sau al comunicatiilor transmise de acestia (gasiti cate ceva relevant AICI si AICI). Cu toate astea, cred ca exista multe situatii care permit o interpretare diferita a raspunderii furnizorilor sau mai curand a identificarii persoanelor ce pot fi intr-adevar trase la raspundere. Un exemplu ar fi flood-ul - atacul tip DOS de natura a perturba functionarea unui sistem informatic prin lansarea coordonata a mai multor solicitari false care conduc la o suprasolicitare a sistemului prin imposibilitatea acestuia de administrare. Astfel, in confruntarea cu multiplele pachete UDP, sistemul atacat (serverul) va fi fortat sa trimita la fel de multe pachete ICMP (acele comenzi ping), fiind in final imposibil de localizat de alti clienti. Este de la sine inteles ca atacul nu este intamplator, in spatele acestuia fiind de cele mai multe ori persoane care se joaca intr-un mod mai putin sanatos de-a Internetul. In cautarea celor mai bune solutii pentru lansarea unui atac anonim, acestia pot falsifica inclusiv adresele IP corespunzatoare pachetelor transmise, asigurandu-se ca nici unul dintre numeroasele pachetele ICMP nu va putea identifica locatia acestuia in retea. Pare destul de interesant, nu? :) Mai putin interesante sunt, evident, consecintele unui astfel de atac, suportate de cele mai multe ori de hosting provider (gazduitorul site-urilor ce sunt tinta atacturilor). Flood vs. Hosting provider Tinand cont de natura atacului, cu provenienta in anumite IP asupra carora hosting providerul nu isi poate exercita controlul, blocarea permanenta a flood-ului poate fi realizata doar prin intermediul ISP-istilor. Acestia, spre diferenta de hosting provideri, care pot fi trasi la raspundere in cazul in care au cunostinta de o activitate ilegala si nu actioneaza rapid in vederea eliminarii sau blocarii accesului la aceasta (art.14 Legea comertului electronic) pot actiona… 2 răspunsuri

Primisem inaintea sarbatorilor un email de la o persoana interesata a cunoaste mai multe aspecte in legatura cu dreptul de denuntare unilaterala al consumatorului acordat tuturor persoanelor fizice in cazul cumpararii de produse ofertate prin magazinele virtuale. Mi-a fost atrasa in acest mod atentia asupra catorva paragrafe corespondente termenilor si conditiilor de incheiere a contractelor online, in care este precizat faptul ca doar in situatia livrarilor de produse prin curier consumatorul poate beneficia de dreptul de a returna produsele in termen de 10 zile potrivit Ordonantei Guvernului nr.130/2000. In incercarea de a gasi interpretarea corecta, adica de a afla daca este posibil din punct de vedere legal sa limitezi posibilitatea consumatorului de a isi exercita acest drept, am studiat informarile adresate consumatorului regasite in cazul a doar doua magazine online – emag si mediadot. „Renuntarea la cumparare in termen de 10 zile se poate aplica doar pentru produsele livrate prin curier” „Livrarea facandu-se prin personalul propriu al magazinului, ulterior aceasta nu poate fi considerata comert la distanta si ca urmare nu beneficiati de dreptul de denuntare a contractului in termen de 10 zile” In concluzie, astfel cum se intelege din ambele texte, dreptul de denuntare unilaterala va putea fi exercitat de consumator numai in cazul in care produsele sunt livrate prin curier, in toate celelalte situatii (de genul bunurilor livrate de personalul angajat al magazinului sau al celor ridicate direct de la sediu) neaplicandu-se prevederile Ordonantei Guvernului nr.130/2000. Ne intrebam astfel ce rol are livrarea bunului in cazul incheierii oricarui contract de vanzare cumparare si in ce masura o modalitate speciala de livrare poate influenta clasificarea contractului intervenit intre parti ca fiind unul incheiat la distanta. Pentru mai multe detalii cititi AICI si mentionez - posibilele interpretari contrarii sunt binevenite :) Un răspuns

In continuarea atator "succesuri" a venit si locul II obtinut de Cyberlaw.ro la concursul Best Blog Design '08! In concluzie - Multumesc juriului (ptr sustinere), vizitatorilor (ptr motivare) si, evident, designerului! Felicitari si celorlalti castigatori: Gonzo Design, BroHouse, ArhiBlog, OrasulSuceava.ro, Supraelastic si Rubiqube 5 răspunsuri

Saptamana trecuta aduceam la cunostinta tuturor modalitatea inedita de afacere a catorva firme romanesti ce promovau un nou sistem de licitatie online deschis tuturor consumatorilor. Astazi, impreuna cu A.P.T.I. am decis sa actionam, prima masura fiind doar de a informa companiile in cauza despre ilegalitatile constatate, fapt de inteles avand in vedere ca multi incearca sa isi promoveze afacerea fara sa aiba in vedere si consecintele legale. In concluzie am fost indulgenti, asa se intampla de sarbatori si trecand peste asta, asa isi doreste a fi si A.P.T.I. -ul, o asociatie care in primul rand incearca sa ofere sprijin tuturor subiectilor de pe piata informationala, fie acestia comercianti sau consumatori. Ne-am rezervat cu toate astea dreptul de a sesiza autoritatile competente si am in vedere deocamdata Autoritatea Nationala pentru Comunicatii si Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor. Pentru ca speranta moare ultima, incercam sa credem ca termenul de remediere pus la dispozitia acestora va fi luat in considerare si mai mult decat atat, ca toate societatile in cauza vor incerca sa-si reevalueze modalitatea de a-si promova si intretine afacerea sau cel putin de ne vor transmite un raspuns. 9 răspunsuri

Credeam ca regulile comertului electronic sunt destul de clare intr-atat incat fiecare comerciant sa isi permita, chiar si fara avizul unul profesionist, demararea unei afaceri oneste, legale si civilizate in Romania. Se pare ca m-am inselat. S.C. Cromadi Soft S.R.L., S.C. Estonet S.R.L. si S.C. Nahua Trading S.R.L. administreaza in paralel trei site-uri de licitatii disponibile la adresa www.pretincredibil.ro, www.PretBomba.ro, respectiv www.onlinebid.ro . Modalitatea concreta de desfasurare a asa ziselor licitatii, modul de informare a consumatorului si de incheiere a relatiei comerciale cu acesta incalca in toate aceste trei cazuri Legea comertului electronic, Ordonanta privind protectia consumatorilor si cea privind protectia consumatorilor la incheierea si executarea contractelor la distanta, precum si Legea privind combaterea practicilor incorecte ale comerciantilor in relatia cu consumatorii. Pe langa aceasta, procesul de inducere in eroare al utilizatorului ar putea intruni elementele constitutive ale infractiunii de inselaciune prevazuta in art.215 c.pen. Dar de ce acuzam fara sa explicam? In toate situatiile sunt prezentate oferte de produse la preturi modice pentru inceperea licitatiilor. Pentru a licita fiecare participant trebuie sa cumpere credite care variaza intre 25 si 900 de lei in cazul platii cu cardul si intre 5 si 10 euro in cazul platii prin sms. Cumpararea creditelor nu asigura achizitionarea produselor, acestea fiind folosite doar pentru licitatii - sumele in cauza diminuandu-se corespunzator cu ocazia fiecarui bid. Cam in asta ar consta teoretic totul pentru ca practic, asa cum fiecare utilizator va putea remarca citind regulile „jocului”: 1. „PretBomba isi rezerva dreptul de a descalifica temporar sau permanent un utilizator” in cazul in care „dupa opinia societatii acel utilizator a incalcat regulile site-ului” („gaselnita inedita” sfideaza inteligenta medie a utilizatorului roman) (dar, ne putem intreba care opinie, exprimata unde si a carei societati anume? :) 2. „Utilizatorii inteleg ca estimarea de preturi nu reprezinta in nici… 25 răspunsuri

NDA adica „Non-Disclosure Agreement” sau, in romana, „contractele de confidentialitate”, deja nu mai reprezinta o necunoscuta pentru cei din industrie, fiind folosite pe scara larga atat in relatia cu proprii angajati cati si cu clientii sau furnizorii companiilor IT. Astfel, fie ca este vb de protejarea unui proiect sau a unui segment mai mare de dezvoltari interne, obiectul acestui gen de contracte atrage din ce in ce mai mult. Folosirea contractelor de confidentialitate poate fi cea mai buna metoda de protejare a afacerii si a informatiilor confidentiale aferente acesteia si cu toate acestea, intrarea intr-un astfel de angajament, nu asigura intotdeauna protectia necesara. Cateva precizari despre implicatiile unui contract de confidentialitate gasiti AICI. Răspunde