I. Principalul obiectiv – libertatea de utilizare a softurilor open-source „Ratiunea existentei licentelor GPL consta in protejarea libertatii utilizatorilor de programe pentru calculator. Daca nu ne asiguram ca o astfel de licenta este respectata, nu ne vom putea indeplini scopul” Declaratia din 2007 a lui Eben Moglen aducea in atentie scopul licentierii GPL. Altfel spus, oricare dintre versiunile GPL nu reprezinta doar o metoda de informare a utilizatorului, ci reale instrumente juridice de valorificare a principiilor ce stau la baza acestei licente. Pentru ca am amintit de punerea in aplicare a clauzelor contractului de licenta pentru programele open-source, ar fi interesant si contextul in care reprezentantul Software Freedom Law Center (SFLC) a facut astfel de precizari. Se pare ca sunt multi cei pentru care un program distribuit GPL reprezinta doar o metoda ieftina de business, fara a lua in considerare si obligatiile incidente, printre acestia numarandu-se Monsoon Multimedia, care a modificat aplicatia BusyBox fara a pune la dispozitia userilor codul sursa al programului derivat (Firmware). Cum era de asteptat SFLC a intervenit, a trimis in judecata compania Monsoon Multimedia pentru se constata incalcarea drepturilor de autor, cerand, evident, si despagubiri. Totul s-a finalizat printr-o intelegere out of court. II. Alte litigii bazate pe incalcarea termenilor de licentiere GPL Fara a face o simpla insiruire inutila a principalelor litigii ce au avut ca baza incalcarea prevederilor GPL, existenta acestor procese trezeste la realitate persoanele incantate de acest World's Largest Entertainment Center, unde regulile, normele si constrangerile copyright-ului puteau fi uitate. 1. In 2008 Free Software Foundation (FSF) initiaza un proces impotriva Cisco dupa o perioada lunga in care FSF a incercat sa concilieze amiabil diferendul. Obiectul disputei – refuzul constant al celor de la Linksys (detinuta de Cisco) de a furniza codul sursa al produselor hardware care incorporau programe licentiate GPL.… 2 răspunsuri

Sincer, nici nu intentionam sa scriu ceva despre intalnirea ORDA pentru ca discutiile au fost mai putin concrete, moderarea a lasat de dorit, organizatorii nu prea stiau ce subiecte necesita a fi dezbatute cu prioritate si fiecare a vorbit ce a crezut de cuvinta. Chiar vroiam sa ma limitez la a comenta succinct intalnirea pe site-ul apti si atat. Zoso m-a facut sa ma razgandesc. Sau cel putin urmatoarele comentarii mi-au atras atentia in sensul de a da o replica pe propriul blog “d-ra avocat de la apti vrea interzicerea retelelor p2p” si “o doamna avocat subliniaza ca utilizatorul de internet e diferit de utilizatorul offline de opere muzicale”. Cititind cele scrise de renumitul blogger mi-am pus o intrebare zic eu, destul de rezonabila, “am vorbit chiar atat de incet incat cei din spate nu au auzit nimic?” Redau pe scurt ce a transmis “d-ra avocat de la apti” pentru ca ceea ce au inteles unii puteti vedea pe www.zoso.ro. 1. Cu referire la critica adusa de ORDA in privinta rezolutiilor de neincepere a urmaririi penale in cazurile p2p, am sustinut ca “este incredibil ca o institutie a statului sa conteste o decizie a unui procuror in loc sa ia act de aceasta si sa realizeze ca poate norma in cauza nu se justifica din punct de vedere social”. Este probabil evident pentru cei mai multi ca prin aceasta sustinere in niciun caz nu mi-am exprimat dorinta ca retelele p2p sa fie interzice (c'mon) ci, dimpotriva, am nuantat faptul ca pana acum nu au putut fi retinute ca infractiuni utilizarile retelelor p2p, lucru pe care ORDA nu ar fi trebuit sa il catalogheze ca fiind justificat de “insuficienta pregatire a autoritatilor din domeniul sanctionarii faptelor de piraterie”. Adica incerci sa pui punctul pe “i” amintind deciziile prin care utilizarile p2p… 7 răspunsuri

Previous on “AIMR vs. HOSTWAY & TRILULILU”: -    AIMR  a notificat Hostway si Trilulilu instiintandu-i in ceea ce priveste anumite incalcari de drepturi de autor de la nivelul platformei Trilulilu; -    AIMR nu a identificat operele protejate, nici titlurile in baza carora exista drepturi asupra lor si nici macar temeiul juridic al raspunderii celor doua firme (nu in mod corect sa zicem) sustinand doar ca, prin intermediul site-ului Trilulilu sunt incalcate drepturi de autor, nu sunt aplicate masuri tehnice de protectie a drepturilor si in fapt, cele doua firme procedeaza la ceea ce AIMR numeste „punerea la dispozitia publicului a unor opere purtatoare de drepturi conexe fara consimtamantul titularilor”; -    Pe Cyberlaw am adaugat un post despre notificare din care multi au inteles ca cele doua firme activeaza in acelasi mod iar altii s-au hotarat sa stranga voturi pentru partidul piratilor! Evident nu in acelasi context confuz, dar tot ca urmare a postului, Bogdan Manolea a avut cateva insemnari pe propriul blog. Now on “AIMR vs. HOSTWAY & TRILULILU”: A venit si timpul judecatii! AIMR, mai hotarat ca oricand, dar in baza acelorasi rataciri, da in judecata Hostway si Trilulilu. Cu alte cuvinte, si rabdarea are o limita! Au facut notificari, destul de clare in conceptia lor, le-au trimis la fiecare societate in parte, au asteptat cat au asteptat, dar companiile in cauza (aceste firme conduse dupa regulile unei societati anormale in care drepturile producatorilor, interpretatilor nu sunt respectate) s-au aratat complet dezinteresate. Da, „paratele nu s-au conformat solicitarilor AIMR, dovedind, inca o data, o atitudine ce reprezinta un obstacol in prevenirea pirateriei”. Trebuie sa cititi cererea de chemare in judecata (aici, aici, aici si aici). Ma ocup pe rand de fiecare dintre argumentele principale aduse de AIMR: 1.    First – paratele ar asigura, prin intermediul site-ului Trilulilu, „utilizarea neautorizata… 3 răspunsuri

Recunosc, nu sunt dintre aceia care, pentru a parea mai civilizati, refuza sa foloseasca utorrent si poate de aceea, nu din alte ratiuni ce tin de propria profesie, imi permit sa discut mai pe larg de „notificarea celor de la AIMR”, de procesul initiat de asociatia in cauza, de „VINOVATIA HOSTWAY SI TRILULILU” si de multe alte aspecte mai putin interesante pentru cei care cunosc foarte bine legea, o indragesc si respecta si sustin ca cei vinovati trebuie sa plateasca. La data de 8 iulie 2009, AIMR (Asociatia Industriei Muzicale din Romania) a facut primul pas in a arata ca legea trebuie respectata, in mod special pentru ca ar fi a lor, „a titularilor de drepturi” si aici ma refer la Legea privind dreptul de autor, nu de alta, dar AIMR-ul in mod special la acest act normativ face trimitere in notificarea trimisa catre S.C. HOSTWAY ROMANIA S.R.L. si TRILULILU S.A. (aici, aici si aici) Notificarea „bla bla bla, va somam sa restrictionati, sa eliminati, sa aplicati” face vorbire de opere protejate de dreptul de autor, evident neidentificate, apartinand unor mari nume, la fel de evident scrise cu „CAPS LOCK”, precum „SONY BMG” si „MEDIA PRO MUSIC”. Pe scurt: AIMR, in baza unui mandat al marilor producatori de muzica mentionati (nu au precizat asta, dar ma gandesc ca persoana din spatele notificarii are oarece cunostinte juridice si un astfel de mandat trebuie sa existe!) sustine ca la nivelul platformei trilulilu.ro s-ar regasi anumite fisiere video, identificate ca reproduceri neautorizate ale unor opere protejate de dreptul de autor. Adica Trilulilu sau Hostway (nu am inteles exact pentru ca nimeni nu precizeaza) „pune la dispozitia publicului” opere protejate de dreptul de autor. Eu cel putin asta am inteles, mai ales ca in pagina 2 veti gasi si o trimitere interesanta la Legea… 10 răspunsuri

Se poate obtine brevet pentru protejarea unui program de calculator pe teritoriul Europei? La aceasta intrebare multi au gasit raspunsul analizand un concept introdus pentru prima oara de Oficiul European de Brevete (EPO) – „computer implemented inventions” (CII). „Computer implemented invention” este definita a fi o inventie a carei implementare implica utilizarea unui calculator, a unei retele de computere sau al altui echipament programabil. Pentru a fi brevetata, o astfel de inventie trebuie, de asemenea, sa prezinte caracteristici care sa poata fi realizate, in totalitate sau in parte, prin intermediul unui program de calculator. Odata cu introducerea acestui concept, regula excluderii de la protectie a programelor de calculator considerate in sine, se reafirma ca implicand si o exceptie, potrivit careia astfel de inventii (CII) puteau fi brevetate daca prezentau caracter tehnic, erau noi si implicau o contributie inventiva fata de stadiul tehnicii. Avem astfel, pe de o parte „programele de calculator considerate in sine” – definite a fi non-inventii - excluse de la brevetare si aceste „computer implemented inventions” – sintagma ce pare sa acopere dezvoltarile din industria tehnologiei informatiei care pot obtine protectie prin brevet. 1. Programele de calculator "considerate in sine” (art.8 alin.(1) si (2) din Legea 64/1991) In mod similar prevederilor din Conventia Brevetului European (EPC), textul normativ intern (Legea nr.64/1991) se prezinta confuz intr-atat incat sa nu poata constitui o baza solida pentru evaluarea a ceea ce implica brevetarea programelor pentru calculator. Aceleasi dispozitii care includ programele de calculator in lista non-inventiilor, fac precizarea ca brevetarea acestora este exclusa doar in situatia in care cererea se refera la „obiecte sau activitati considerate in sine.” (Am evidentiat in acest mod exact exceptia la care faceam referire mai sus, prin trimitere la dispozitiile romanesti, care transpun oricum prevederile EPC). Prin corecta apreciere a ceea ce inseamna o cerere… 3 răspunsuri

Totalitatea lucrarilor realizate de catre o persoana poate face obiectul unei comunicari publice? Are dreptul un autor sa isi expuna online propriul portofoliu fara ca prin aceasta sa aduca vreun prejudiciu titularului de drepturi (cesionarul exclusiv al operelor dezvoltate)? Evident nu vorbim de situatia in care autorul este si titular al tuturor drepturilor patrimoniale, caz in care acesta le poate folosi in absolut orice mod doreste. Intrebarile de mai sus sunt relevante doar in contextul in care acelasi autor a cesionat exclusiv toate drepturile sale patrimoniale sau cel putin pe cel care i-ar fi putut permite comunicare publica a lucrarilor realizate. Sa luam ca exemplu un web designer. Are multiple angajamente, cele mai multe finalizandu-se prin cesiunea exclusiva a drepturilor de autor in beneficiul unor companii. Ulterior realizarii operelor, designerul se decide in privinta inserarii acestora intr-un portofoliu, expunandu-le online. Una dintre companii se sesizeaza, atentionand designerul ca, in cazul cesiunii exclusive, insusi autorul nu mai poate folosi opera realizata. Poate cesionarul unor drepturi patrimoniale transmise exclusiv sa interzica autorului expunerea portofoliului? Dintr-un punct de vedere solicitarea companiei ar parea justificata pentru ca art.39 alin.(4) din Legea nr.8/1996 prevede intr-adevar faptul ca „In cazul cesiunii exclusive, insusi titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera in modalitatile, pe termenul si pentru teritoriul convenite cu cesionarul si nici nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane.” Daca interpretam expunerea lucrarilor ca o forma de comunicare publica si tinem cont de faptul ca suntem in circumtanta unei cesiuni exclusive, am putea sa concluzionam ca autorul nu are dreptul de a isi face public propriul portofoliu. Si totusi este gresit! Autorul isi poate face public propriul portofoliu prin exercitarea dreptului la paternitatea operei, drept garantat acestuia indiferent de cesiunile exclusiv realizate. Asta pentru ca in persoana autorului se nasc si sunt… 2 răspunsuri

Avem o lege – a dreptului de autor, care la nivel national, european sau international are in principiu aceleasi scopuri, acordand drepturi exclusive creatorilor ori titularilor asupra operelor dezvoltate, detinute de acestia. Aceeasi lege contine dispozitii speciale prin care sunt instituite drepturi inclusiv in favoarea publicului larg, drepturi in virututea carora, pot fi utilizate in anumite conditii, opere ce apartin de drept altor persoane. Am mai vorbit de utilizarile permise si AICI. Important de retinut este si faptul ca, in ceea ce priveste drepturile titularilor ori creatorilor, pe de o parte, si ale utilizatorilor de opere, pe de alta parte, ne vom raporta intotdeauna la legislatia specifica dreptului de autor. Aplicabila in orice speta, in concluzie si in contextul existentei unor opere ce poarta drepturi de autor, poate fi inclusiv „legea partilor” – cu alte cuvinte contractul sau conventia prin care se constituie sau sting raporturi juridice intre doua sau mai multe persoane. Ceea ce convin partile prin consimtamantul acordat are putere de lege asupra acestora. Se pune intrebarea – ce se intampla in cazul in care, prin acordul partilor, licentiatului nu i se permite copierea softului pentru utilizarea in cercul restrans al unei familii sau in cazul in care acelasi licentiat renunta la posibilitatea de a studia si testa functionalitatile software ale unui dispozitiv? Vor fi asemenea dispozitii contractuale valabile, cu posibilitatea de a fi impuse partilor in contextul in care legislatia specifica dreptului de autor acorda posibilitatea oricarei persoane sa realizeze o copie privata sau sa utilizeze un produs software in scop de reverse engineering? Fara discutie, nu s-ar putea ajunge la un raspuns fara o multitudine de alte intrebari, cum ar fi: - poate fi considerat ca avand o cauza licita un contract incheiat fara respectarea dispozitiilor legii dreptului de autor? - exista oare indeajuns de multe… 2 răspunsuri

Cu putin timp in urma va invitam la conferinta privind securitatea informatica desfasurata la Bucuresti pe 7 aprilie. Participarea mea la eveniment s-a rezumat la prezentarea lucrarii „User Generated Content – implicatii legale”, subiect care nu stiu in ce masura a stimulat interesul celor prezenti cu atat mai mult cu cat am inteles ca cineva ar fi pus intrebarea la un anumit moment „ce legatura are legislatia cu securitatea?” Fara a insista asupra unor aspecte care pot parea doar hazlii, sunt in masura sa cred ca exista persoane care pot considera destul de saturat subiectul „malware, virusi, atacuri informatice”, cel putin din perspectiva prezentarii teoretice a implicatiilor acestora – acesta fiind si motivul pentru care am ales sa vorbesc despre user generated content – ca principal factor determinant a unor comportamente ce pot avea implicatii legale sau cauza principala a multor circumstante in care interesele si drepturile userilor pot fi afectate. Adica, suntem concentrati inspre phishing-ul de la Raiffeisen, dar nu ne dam seama de potentialul risc de securitate implicat de o oarecare aplicatie desktop-based folosita pentru Twitter. Avem motive sa ne temem de atacuri informatice si de pierderile financiare implicate de acestea, dar trecem cu vederea posibilele repercusiuni ale declaratiilor facute de proprii angajati pe blog-ul companiei, declaratii de natura a expune firma poate la riscuri mult mai mari daca luam in considerare potentialul prejudiciu creat prin respectivele declaratii. Intr-un fel poate este normal sa fie asa, ne-am invatat sa ne concentram inspre pericolul mare, cel evidentiat si mult discutat, fara sa privim cu atentie aspectele de zi cu zi si implicatiile acestora, mai precis fara a ne da seama ca utilizarea internetului presupune in prezent interactiunea tuturor cu un continut creat si generat in mod special de useri. Am selectat mai multe despre user generated content si implicatiile… 4 răspunsuri

1. Communia Workshop Pentru toti cei care nu apucat sa intre pe site-ul APTI, pe data de 26 si 27 martie am participat la cea de-a 5-a sesiune a Worshopul Communia, organizat la Londra sub titlul „Accessing, Using, Reusing Public Sector Content and Data”. Prezentarile moderate de Jonathan Gray (Open Knowledge Foundation) si Prodromos Tsiavos (London School of Economics) s-au concentrat in jurul identificarii informatiilor si datelor aferente sectorului public – precum operele neprotejate de dreptul de autor, cele intrate in domeniul public prin incetarea protectiei dreptului de autor precum si cele ale caror utilizari se incadreaza in sfera utilizarilor permise (de genul exceptiilor si limitarilor transpuse in legislatia copyright). Scopul intalnirii a vizat in principal modalitatile de valorificare a potentialului detinut de public sector information si recunoasterea procedurilor legale si tehnologice prin care se poate mentine accesul si utilizarea acestora in mod liber, de catre absolut orice persoana. Mai multe despre prezentarile relevante am discutat pe blogul APTI, aici ma voi rezuma a prezenta cateva dintre cele 40 de recomandari dezvoltate prin proiectul Communia: James Love, Knowledge Ecology International - „Guvernele ar trebuie sa stocheze si sa faca publice informatiile in formate adaptate standardelor de acces deschis care pot fi implementate de multiple aplicatii si diverse sisteme de operare” Rufus Pollock, University of Cambridge - „Crearea unei autoritati responsabile cu supravegherea dispozitiilor relevante informatiilor din sectorul public, precum si cu mentinerea si costurile acestora” Brian Fitzgerald, QUT – „Dezvoltarea celor mai bune practici de politica informationala, prin suportul acordat de organisme precum OECD, EU si WTO” „Demersuri legale si tehnice care sa asigure promovarea si nu incetinirea inovatiei” Naomi Korn, JISC SCA Consultant - „Exceptiile aferente drepturilor de autor ar trebui adaptate erei digitale” Mathias Schindler, Wikimedia Deutschland – „Licentele preferabile sunt Creative Commons Atribution Sharealike care asigura o… Un răspuns

Recunosc ca m-am oprit asupra cazului Fairy vs. The Associated Press inca din momentul in care am discutat pentru prima oara despre fair use. In afara faptului ca speta pare interesanta prin felul in care implica imaginea mult-discutatului presedinte Obama, cred ca fiecare caz dezvoltat pe tema fair use atrage atentia sau ar trebui sa atraga „by default” atentia oricarui specialist IP. Si nu numai specialistilor – juristi sau avocati, cat si celor care prin activitatea pe care o presteaza creeaza opere – ma refer in primul rand la designeri si web designeri, uneori prea putin preocupati daca ceea ce aduc la cunostinta publicului prezinta elemente de originalitate sau daca modul de transformare al unor opere preexistente este legal sau nu. Despre transformari si/sau modificari se vorbeste si in cazul Shapard Fairy, cunoscut designer din USA care s-a folosit in creatia sa de imaginea presedintelui Obama dintr-o fotografie realizata de Mannie Garcia si asupra careia The Associated Press pretinde drepturi de autor. Un aspect destul de clar poate fi remarcat inca de la inceput, in sensul ca ceea ce a stat la baza posterului folosit in campania presedintelui USA nu a fost fotografia in sine ci imaginea presedintelui preluata ca atare, as spune fara vreun aport de creativitate, de catre fotograful Mannie Garcia. Asa cum se prezenta situatia m-as fi asteptat ca Mannie Garcia sau The Associated Press sa reclame incalcarea dreptului de autor de catre Fairy, situatia insa s-a prezentat totul opus, in sensul ca, la data de 9 februarie 2009, Fairy a a fost cel care a facut primul pas, solicitand instantei din New York sa recunoasca prin decizia acesteia ca utilizarea fotografiei apartinand lui Mannie Garcia este protejata de doctrina utilizarior permise (Fair Use Doctrine). Este evident ca datorita similitudinilor pe care le prezinta posterul creat de… 2 răspunsuri