Avem o lege – a dreptului de autor, care la nivel national, european sau international are in principiu aceleasi scopuri, acordand drepturi exclusive creatorilor ori titularilor asupra operelor dezvoltate, detinute de acestia. Aceeasi lege contine dispozitii speciale prin care sunt instituite drepturi inclusiv in favoarea publicului larg, drepturi in virututea carora, pot fi utilizate in anumite conditii, opere ce apartin de drept altor persoane. Am mai vorbit de utilizarile permise si AICI. Important de retinut este si faptul ca, in ceea ce priveste drepturile titularilor ori creatorilor, pe de o parte, si ale utilizatorilor de opere, pe de alta parte, ne vom raporta intotdeauna la legislatia specifica dreptului de autor. Aplicabila in orice speta, in concluzie si in contextul existentei unor opere ce poarta drepturi de autor, poate fi inclusiv „legea partilor” – cu alte cuvinte contractul sau conventia prin care se constituie sau sting raporturi juridice intre doua sau mai multe persoane. Ceea ce convin partile prin consimtamantul acordat are putere de lege asupra acestora. Se pune intrebarea – ce se intampla in cazul in care, prin acordul partilor, licentiatului nu i se permite copierea softului pentru utilizarea in cercul restrans al unei familii sau in cazul in care acelasi licentiat renunta la posibilitatea de a studia si testa functionalitatile software ale unui dispozitiv? Vor fi asemenea dispozitii contractuale valabile, cu posibilitatea de a fi impuse partilor in contextul in care legislatia specifica dreptului de autor acorda posibilitatea oricarei persoane sa realizeze o copie privata sau sa utilizeze un produs software in scop de reverse engineering? Fara discutie, nu s-ar putea ajunge la un raspuns fara o multitudine de alte intrebari, cum ar fi: - poate fi considerat ca avand o cauza licita un contract incheiat fara respectarea dispozitiilor legii dreptului de autor? - exista oare indeajuns de multe… 2 răspunsuri