I. Ce spune art.11 din Directiva privind dreptul de autor pe piața unică digitală sau DSM Directive (Directive on copyright in the Digital Single Market) și ce înseamnă ancillary right? Noua propunere de directivă înstituie un nou drept- ancillary right- pentru "protejarea publicațiilor de presă în cazul utilizărilor digitale". Așa susține tiltul art.11, redat mai jos. Sintagma ancillary right, atât de vehiculată chiar și de juriștii români, nu este de fapt deloc străină dreptului românesc. Ancillary right înseamnă de fapt neighbouring right  sau, mai exact, drept conex cum sunt drepturilor producătorilor audio și video, adică drepturi nejustificate de vreun exercițiu intelectual sau de vreo notă personală, drepturi care nu au legătură cu creativitate ci exclusiv cu investiția, drepturi care nu prezintă, de fapt, similitudini cu dreptul de autor, dar sunt reglementate prin legile corespondente drepturilor de autor pentru că sunt dependente (parțial) de creația autorilor, deși pot fi exercitate în lipsa acestora și, de foarte multe ori, chiar după ce perioada de protecție a drepturilor de autor a expirat. În plus, întocmai ca și drepturile producărilor de baze de date, acestea pot corespunde oricăror tipuri de materiale, întrucât, așa cum creativitate nu reprezintă o condiție pentru protecție, nici drepturi conexe nu sunt în mod obligatoriu corespondente unor opere protejate de dreptul de autor. Dreptul conex al editorilor de presă exemplifică de fapt o protecție asupra tuturor materialelor de presă, protejabile sau nu de dreptul de autor.  1. Statele membre acordă editorilor de publicații de presă drepturile prevăzute la articolul 2 și la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/29/CE pentru utilizarea digitală a publicațiilor lor de presă. 2. Drepturile menționate la alineatul (1) lasă intacte și nu afectează în niciun fel drepturile de care beneficiază, în temeiul dreptului Uniunii, autorii și alți titulari de drepturi în ceea ce privește operele și alte obiecte protejate încorporate… Un răspuns

I begin by presenting you the different types of license disclaimers that may mark any work posted on Flickr: "All Rights Reserved", "Public Domain Work", "Public Domain Dedication (CC0)", "Attribution", "Attribution-ShareAlike", "Attribution NoDerivs", "Attribution-NonCommercial", "Attribution-NonCommercial-ShareAlike", "Attribution-NonComercial-NoDerivs", "United States government work", "No known copyright restriction". As you can see, the CC licenses are listed separately from the ones corresponding to public domain mark, and also separated from the most appealing “no known copyright restrictions” license, which has become very exploited, especially since the Flickr Commons project, which has been promoting it worldwide. Flickr Commons is a very interesting project that a lot of private and public institutions have joined, participating in something that we may call a “great sharing event”. Under the motto Help us catalog the world’s public photo archives, many museums, institutes, libraries, private collectors and curators have uploaded hundreds of photos and images on Flickr’s platform, with the purpose of encouraging the study, use and remix of the images in imaginative ways. This sounds very good, I know, but a very close look at what this "no known copyright restrictions" license really is will help us discover the one and only perpetual truth of the online environment – never trust without reading or stop judging by appearance. 1. “No known copyright restriction” is not equivalent to “no copyright restrictions” I admit that this might be confusing since these phrases are highly similar. The difference is mainly directed by the word “known” which diverts the focus from “restrictions” (in general) to “restrictions known” by someone (if any). So, “no copyright restrictions” means (in general and without additional info) that the forbiddance specific to copyright is not applied, and “no known copyright restriction” means that if there are some copyright restrictions, they are not known. The verb know is also… Un răspuns

În contextul discuțiilor legate de recunoașterea dreptului de acces la operele protejate, lect. univ.dr. Alin Speriusi-Vlad (Facultatea de Drept a Universității de Vest Timișoara) atinge o treaptă superioară în analiză, încercând să desființeze însuși conceptul de proprietate asociat operelor de creație intelectuală: "o creație intelectuală, prin natura sa, nu poate fi însușită de către o persoană, fiind concepută (...) spre a fi utilizată de publicul larg, în vederea îmbogățirii patrimoniului universal și NU în vederea utilizării exclusive." Lucrarea "Introduction to a New Theory in Intellectual Property law: legal protection without a property right" cuprinde multe puncte de esență, pe care am încercat să le evidențiez mai jos, redându-vă o parte din conținutul text al acesteia. Vă invit să citiți acest studiu, să îl analizați și eventual să comentați. The propter rem obligation is limited in time and so is the paucital intellectual property rights, considering that an intellectual creation by its nature cannot be appropriated by a person, being conceived, even before the creation, for the use of the general public, in order to enrich universal patrimony and the general knowledge, and not for a personal exclusive use. These provisions address the question: to what extent can the individual freedoms of either the users or the potential users be limited to protect the intellectual property? How far can we go to protect the intellectual property? To what extent can the individual freedoms of the users or the potential users be limited to protect the intellectual property rights? The answer was that we can go quite far and that the interest of both the authors of intellectual works and the holders of intellectual property rights is of paramount interest compared to the individual rights, interests and freedoms of the other legal subjects. More precisely, the answer offered by the European Parliament… Răspunde