Articol unic. – Se aprobă Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 365/2002 privind comerţul electronic, prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

PRIM-MINISTRU
ADRIAN NĂSTASE

Bucureşti, 20 noiembrie 2002.
Nr. 1.308.

ANEXĂ

NORME METODOLOGICE
pentru aplicarea Legii nr. 365/2002 privind comerţul electronic

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. – În înţelesul prezentelor norme metodologice, cuvântul lege desemnează Legea nr. 365/2002 privind comerţul electronic.

Art. 2. – Pe teritoriul României, emisiunea instrumentelor de monedă electronică acceptate la plată şi de alte entităţi în afara emitentului se face în conformitate cu prevederile Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 4/2002 privind tranzacţiile efectuate prin intermediul instrumentelor de plată electronică şi relaţiile dintre participanţii la aceste tranzacţii, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 12 iulie 2002.

Art. 3. – Pe teritoriul României, tranzacţiile efectuate prin intermediul mijloacelor de plată electronică şi relaţiile dintre participanţii la aceste tranzacţii se fac în conformitate cu prevederile Regulamentului Băncii Naţionale a României nr. 4/2002.

Art. 4. – Activităţile de asigurare, ca parte a serviciilor societăţii informaţionale, se desfăşoară în România pe baza autorizaţiei prealabile emise de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în conformitate cu prevederile Legii nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, cu modificările ulterioare.

Art. 5. – (1) Autoritatea, precum şi autorităţile publice, definite în art. 17 alin. (2) din lege, au obligaţia de a publica, în vederea consultării, pe pagina de Internet proprie proiectele şi măsurile de interes general privind serviciile societăţii informaţionale pe care le iniţiază conform competenţei în materia respectivă.
(2) Proiectele şi măsurile prevăzute la alin. (1) vor fi însoţite de documente privind motivaţiile care stau la baza propunerilor şi informaţii cu privire la: data publicării documentului, data la care expiră termenul de depunere a observaţiilor şi data estimativă la care intenţionează să adopte măsura care face obiectul consultării.
(3) Toate persoanele care au solicitat înscrierea adresei lor de poştă electronică pe lista de corespondenţă a iniţiatorului măsurii sau proiectului în cauză vor fi informate cu privire la lansarea consultării cel mai târziu la data publicării documentului.
(4) Din momentul în care textul supus consultării este publicat pe pagina de Internet, se va acorda un termen de cel puţin 30 de zile pentru depunerea de observaţii în scris de către orice persoană interesată. În situaţiile în care măsurile trebuie adoptate în regim de urgenţă, acest termen este de cel puţin 10 zile de la data publicării textului.
(5) Măsura sau proiectul supus consultării pot fi adoptate la 10 zile de la data expirării termenului de depunere a observaţiilor.
(6) Cel mai târziu la data publicării pe pagina de Internet a deciziei prin care se adoptă măsura, iniţiatorul are obligaţia de a publica un material de sinteză a observaţiilor primite, care va preciza şi poziţia sa faţă de aceste observaţii.

Art. 6. – O entitate constituită în scopul protecţiei consumatorilor în statele membre ale Uniunii Europene are calitate procesuală activă pentru introducerea acţiunii prevăzute la art. 19 alin. (1) din lege dacă îndeplineşte cumulativ următoarele condiţii:
a) este o autoritate publică constituită în scopul protecţiei intereselor colective ale consumatorilor într-o ţară membră a Uniunii Europene, cu atribuţii în domeniile prevăzute de legea comerţului electronic, conform criteriilor prevăzute în legile naţionale;
b) este prevăzută în comunicarea Comisiei Europene privind entităţile calificate a introduce o acţiune referitoare la protecţia intereselor consumatorului în alte ţări membre ale Uniunii Europene, în condiţiile Acordului european instituind o asociere între România, pe de o parte, şi Comunităţile Europene şi statele membre ale acestora, pe de altă parte, semnat la Bruxelles la 1 februarie 1993, ratificat prin Legea nr. 20/1993;
c) prin acţiunea sau omisiunea contrară prevederilor legii comerţului electronic, care se invocă în acţiunea în justiţie, sunt afectate interesele colective ale consumatorilor din statul din care face parte entitatea respectivă.

CAPITOLUL II
Comunicările comerciale

Art. 7. – (1) Este interzisă efectuarea de comunicări comerciale prin poşta electronică, cu excepţia cazului în care destinatarul şi-a exprimat în prealabil consimţământul expres pentru a primi asemenea comunicări.
(2) Consimţământul prevăzut la alin. (1) poate fi obţinut în orice formă şi poate fi probat cu orice mijloc de probă. Sarcina probei revine furnizorului de servicii.
(3) Consimţământul comunicat printr-un mesaj transmis prin poşta electronică este valabil exprimat dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
a) este expediat din cutia poştală în care destinatarul doreşte să primească comunicările comerciale;
b) subiectul mesajului este format din concatenarea textului “ACCEPT COMUNICĂRI COMERCIALE DIN PARTEA”, scris cu majuscule, şi numele sau denumirea persoanei în numele căreia se vor transmite comunicările comerciale.

Art. 8. – (1) Subiectul mesajelor transmise prin poşta electronică, care constituie comunicări comerciale, trebuie să înceapă cu cuvântul “PUBLICITATE” scris cu majuscule.
(2) Comunicările comerciale trebuie să cuprindă cel puţin următoarele informaţii referitoare la persoana în numele căreia sunt făcute:
a) numele sau denumirea completă;
b) codul numeric personal sau codul unic de înregistrare, după caz;
c) domiciliul sau sediul;
d) numerele de telefon şi fax;
e) adresa de poştă electronică.

Art. 9. – (1) Destinatarul comunicărilor comerciale are dreptul de a-şi revoca consimţământul de a primi asemenea comunicări prin simpla notificare a furnizorului.
(2) Furnizorul are obligaţia de a implementa o procedură gratuită, accesibilă inclusiv prin mijloace electronice, prin care destinatarul să poată să îşi revoce consimţământul.
(3) Revocarea consimţământului prin mijloace electronice trebuie să-şi producă efectele în cel mult 48 de ore de la iniţierea procedurii.
(4) Furnizorul trebuie să facă publică procedura prevăzută la alin. (2) pe pagina proprie de Internet şi în cadrul mesajelor care conţin comunicări comerciale.

CAPITOLUL III
Caracterul informaţiilor şi activităţilor în domeniul serviciilor
societăţii informaţionale

Art. 10. – (1) Autoritatea va crea şi va menţine o listă publică ce va conţine deciziile autorităţilor publice cu privire la caracterul nelegal al informaţiilor sau activităţilor din domeniul serviciilor societăţii informaţionale.
(2) Autorităţile publice care emit decizii ce privesc caracterul nelegal al informaţiilor sau activităţilor din domeniul serviciilor societăţii informaţionale sunt obligate să trimită o copie a acelei decizii autorităţii. Autoritatea va publica decizia pe pagina proprie de Internet şi în lista prevăzută la alin. (1).

Art. 11. – (1) Furnizorii de servicii ale societăţii informaţionale, care oferă serviciile prevăzute la art. 12-15 din lege, nu au obligaţia de a monitoriza informaţia pe care o transmit sau o stochează şi nici obligaţia de a căuta în mod activ date referitoare la activităţi sau informaţii cu aparenţă nelegală din domeniul serviciilor societăţii informaţionale pe care le furnizează.
(2) Obligaţiile prevăzute la art. 16 alin. (1) şi (3) din lege se consideră a fi îndeplinite dacă furnizorii de servicii care au primit o plângere sau o sesizare din partea oricărei persoane cu privire la activităţile cu aparenţă nelegală desfăşurate de destinatarii serviciilor lor sau cu privire la informaţiile cu aparenţă nelegală furnizate de aceştia informează în cel mult 24 de ore autorităţile publice competente şi întreprind toate măsurile în vederea nealterării informaţiilor respective.
(3) Furnizorii de servicii au obligaţia de a implementa o procedură gratuită prin care să le fie transmise plângeri şi sesizări din partea oricărei persoane cu privire la activităţile cu aparenţă nelegală desfăşurate de destinatarii serviciilor lor sau despre informaţiile cu aparenţă nelegală furnizate de aceştia.
(4) Procedura prevăzută la alin. (3) trebuie:
a) să fie disponibilă şi prin mijloace electronice;
b) să asigure primirea plângerilor sau sesizărilor în termen de cel mult 48 de ore de la momentul expedierii acestora.
(5) Furnizorul are obligaţia să facă publică procedura prevăzută la alin. (3) pe pagina proprie de Internet.