Controlul profund al pachetelor (Deep Pachet Inspection- DPI) este un tip de procesare a datelor (filtrarea conținutului) care inspectează în detaliu datele trimise prin intermediul unei rețele de calculatoare și, de obicei, ia măsuri prin blocarea, redirecționarea sau înregistrarea în mod corespunzător a datelor. Termenul de „profund” (deep) se referă la faptul că verificarea nu are în vedere doar informațiile din hearder (acea “etichetă” care descrie ce sunt, de la cine sunt și de unde merg, întocmai ca o scrisoare prin poșta tradițională), procedându-se la o examinare a însuși conținutul pachetului. În concret, pachetele de date sunt studiate, “despachetate” și urmărite individual, pe fiecare componentă în parte, așa cum explică și Geoffrey Challen într-un video foarte interesant despre deep packet inspection. În majoritatea cazurilor, conținutul pachetelor nu este monitorizat. Dar când un furnizor se angajează într-o inspecție profundă a pachetelor, face echivalentul deschiderii de scrisori într-un depozit poștal și citirea conținutului. Software-ul este folosit pentru a scana conținutul fiecărui pachet (și, uneori, îl loghează), iar apoi un pachet poate fi redirecționat (sau eliminat în întregime) în funcție de anumite criterii prestabilite. Interesul în folosirea acestei metode de filtrare a conținutului este de a identifica aplicațiile utilizate în rețea, dar unele dintre aceste dispozitive pot fi folosite și în alte scopuri; cei de la o companie ca Narus, de exemplu (implicat datorită lui NarusInsight în procesul de monitorizare fără mandat a abonaților AT&T intentat de EFF în 2006), pot să privească în interiorul întregului trafic dintr-o anumită adresă IP, să aleagă traficul HTTP, apoi să meargă și mai departe pentru a capta numai traficul către și de la Gmail și chiar să reasambleze e-mailurile care sunt scrise de către utilizatori. Într-adevăr, în timp ce inspecția profundă a pachetelor poate fi utilizată din motive inofensive și, în cele mai multe cazuri, perfect… Răspunde

  Din “istoria filtrului de upload” (filtrelor de conținut sau sistemelor de filtrare a conținului) redau extrase relevante a ceea ce Curtea Europeană de Justiție a reținut în 2012 în cauza C-360/10 Sabam împotriva Netlog.   Sistemul de filtrare al conțiutului presupune o monitorizare generală a activității tuturor userilor; Supravegherea generală este interzisă prin însăși Directiva comerțului electronic; Dreptul de autor nu este intangibil, protecția sa nu trebuie asigurată în mod absolut; Protecția drepturilor de proprietate intelectuală se poate aprecia doar comparativ cu protecția celorlalte drepturi fundamentale; Sistemul de filtrare aduce atingere libertății comerciale a furnizorilor de servicii de stocare prin obligația de a aplica măsuri complicate și costisitoare; Sistemul de filtrare aduce atingere, de asemenea, drepturilor utilizatorilor de protecție a datelor cu caracter personal, aducând atingere inclusiv libertății acestora de a primi și transmite informații, drepturi de asemenea consacrate prin art.8 și 11 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.   26 “   Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă Directivele 2000/31, 2001/29, 2004/48, 95/46 și 2002/58 coroborate și interpretate în raport cu cerințele care rezultă din protecția drepturilor fundamentale aplicabile trebuie interpretate în sensul că se opun unei somații emise de o instanță națională și adresate unui furnizor de servicii de stocare” de a institui un sistem de filtrare, aplicat la nivelul serverelor proprii, cu titlu preventiv, pentru toți utilizatorii, fără deosebire, pentru o perioadă nelimitată și pe cheltuiala exclusivă a furnizorului. "Un astfel de filtru trebuia să fie “apt să identifice fișiere electronice care conțin opere muzicale, cinematografice sau audiovizuale cu privire la care solicitantul pretindea că deține drepturi de proprietate intelectuală în vederea blocării punerii la dispoziția publicului a respectivelor opere care încalcă dreptul de autor (denumit în continuare „sistemul de filtrare în litigiu”). 27      În această privință, este cert, în… Răspunde

Text and Data Mining – interesul public și privat. Dacă ați citit articolul anterior, poate ați înțeles că ”mining”-ul nu înseamnă „extragere de texte” ci analiză calificată condusă prin sisteme automatizate pentru a descoperi noi cunoștințe și perspective. Aceste noi cunoștințe și perspective sunt rezultate reale care depind de performanța mining-ului dar, mai ales, de tipurile de date asupra cărora se realizează această procesare.  Sursele de text și date minate sunt diverse, de la baze de date private și publice până la rețele sociale și website-uri. Excepția de data mining introdusă prin noua propunere de directivă înseamnă pe scurt acordarea unor drepturi de reproducere și copiere organismelor de cercetare și doar acestora. Limitarea categoriilor de beneficiari a condus la numeroase obiecțiuni, susținându-se că dreptul la mining ar trebui să fie al nostru, al tuturor, fără nicio diferențiere “the right to read is the right to mine”. Nu știm, într-adevăr, nici măcar dacă este oportun ca dreptul la mining să fie reglementat în cadrul dispozițiilor corespunzătoare dreptului de autor și, stricto sensu, obiectul art.3 din DSM vizează dreptul de reproducere și copiere și nu activitatea propriu zisă de „text and data mining”. Dar, chiar și așa, o apreciere a categoriilor de beneficiari și a oportunității limitării acestora nu se poate face în absența înțelegerii corecte a activității de mining. Pentru că, înainte de a decide că dacă este incorect ca doar organismele de cercetare să beneficieze de dreptul la data mining, ar trebui putem înțelege de ce ar fi “nepotrivit” ca oricine să poată mina orice fel de date. 1.Ce fel de date pot fi “minate”? Doar publicațiile științifice, așa cum am fi tentați să credem? Citeam un articol recent, pe aceeași temă a folosirii inadecvate a tehnologiilor, în care se susținea că este foarte posibil ca consumatorii să nu înțeleagă… Răspunde

Pe lângă filtrul de upload și drepturile acordate publisher-ilor, Reforma Copyright la nivel european elaborează o nouă excepție denumită text and data mining, obligatoriu de implementat la nivelul statelor membre și considerată a acoperi un necesar în industria de cercetare. În urma modernizării cadrului de excepții și limitări, cercetătorii vor beneficia de un spațiu juridic mai clar pentru utilizarea unor instrumente inovatoare de extragere a textului și a datelor în scopuri de cercetare. art.3 "Statele membre prevăd o excepție de la drepturile prevăzute la articolul 2 din Directiva 2001/29/CE, la articolul 5 litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE și la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă pentru reproducerile și extragerile efectuate de organismele de cercetare pentru a realiza extragerea textului și a datelor din opere sau alte obiecte la care au acces legal în scopuri de cercetare științifică." "Member States shall provide for an exception to the rights provided for in Article 2 of Directive 2001/29/EC, Articles 5(a) and 7(1) of Directive 96/9/EC and Article 11(1) of this Directive for reproductions and extractions made by research organisations in order to carry out text and data mining of works or other subjectmatter to which they have lawful access for the purposes of scientific research." Am redat inclusiv varianta în engleză a art.3 alin.(1) din DSM, pentru a observa că, spre diferență de traducerea românească, textul directivei vorbește, într-adevăr, de extragere, dar doar ca o componentă a activității specifice de text and data mining. Atât extragerea cât și reproducerea vor fi permise în contextul realizării text and data mining-ului. Ce înseamnă de fapt text and data mining? Varianta în română, care amintește exclusiv de extragerea textului și a datelor sună destul de nepotrivit, un cunoscător al legii copyright făcând, cel mai probabil, conexiune cu multele dintre dispozițiile… Un răspuns

I. Ce spune art.11 din Directiva privind dreptul de autor pe piața unică digitală sau DSM Directive (Directive on copyright in the Digital Single Market) și ce înseamnă ancillary right? Noua propunere de directivă înstituie un nou drept- ancillary right- pentru "protejarea publicațiilor de presă în cazul utilizărilor digitale". Așa susține tiltul art.11, redat mai jos. Sintagma ancillary right, atât de vehiculată chiar și de juriștii români, nu este de fapt deloc străină dreptului românesc. Ancillary right înseamnă de fapt neighbouring right  sau, mai exact, drept conex cum sunt drepturilor producătorilor audio și video, adică drepturi nejustificate de vreun exercițiu intelectual sau de vreo notă personală, drepturi care nu au legătură cu creativitate ci exclusiv cu investiția, drepturi care nu prezintă, de fapt, similitudini cu dreptul de autor, dar sunt reglementate prin legile corespondente drepturilor de autor pentru că sunt dependente (parțial) de creația autorilor, deși pot fi exercitate în lipsa acestora și, de foarte multe ori, chiar după ce perioada de protecție a drepturilor de autor a expirat. În plus, întocmai ca și drepturile producărilor de baze de date, acestea pot corespunde oricăror tipuri de materiale, întrucât, așa cum creativitate nu reprezintă o condiție pentru protecție, nici drepturi conexe nu sunt în mod obligatoriu corespondente unor opere protejate de dreptul de autor. Dreptul conex al editorilor de presă exemplifică de fapt o protecție asupra tuturor materialelor de presă, protejabile sau nu de dreptul de autor.  1. Statele membre acordă editorilor de publicații de presă drepturile prevăzute la articolul 2 și la articolul 3 alineatul (2) din Directiva 2001/29/CE pentru utilizarea digitală a publicațiilor lor de presă. 2. Drepturile menționate la alineatul (1) lasă intacte și nu afectează în niciun fel drepturile de care beneficiază, în temeiul dreptului Uniunii, autorii și alți titulari de drepturi în ceea ce privește operele și alte obiecte protejate încorporate… Un răspuns

  Filtrul de upload introdus prin articolul 13 din propunerea de Directivă a Dreptului de Autor pe Piața Unică Digitală În articolul anterior am încercat să explic de ce răspunderea furnizorilor de servicii ajunge să intereseze titularii de drepturi și de ce această problematică poate influența modalitatea în care este folosită informația online de către fiecare dintre noi. Noua propunere de directivă (Directive on copyright in the Digital Single Market), la fel ca și directiva comerțului electronic influențează nu doar modul în care titularii vor ajunge să controleze internetul prin marile platforme de content ci și echilibrul menit să fie asigurat prin dreptul de autor între interesele publice, pe de o parte și cele ale autorilor, pe de altă parte. Pentru că, în concret, noile modificări legislative nu sunt decât metode indirecte de a schimba radical instituții precum cea a excepțiilor și limitărilor drepturilor de autor. Chiar nefiind operată o modificare expresă a excepțiilor din materia dreptului de autor, restrângerea sferei acestora poate fi explicată de însăși aplicabilitatea articolului 13 din propunerea de Directivă. Așa cum am explicat și în articolul menționat, filtrarea conținutului în funcție de drepturile și interesele autorilor va însemna eliminarea unei informații care confirma, în fapt, existența anumitor drepturi ale publicului, de acces la informații, de utilizare privată, de parodiere, etc. Așadar prevederi care legiferează parodierea sau utilizarea privată, de exemplu, pot exista în continuare, chiar în forme mult mai permisive, dar fără efect, cel puțin în mediul online, nemaifiind posibilă aplicabilitatea acestora. În plus, așa cum cunoaștem, drepturile corespondente excepțiilor și limitărilor nu sunt garantate de stat prin nici o prevedere, neexistând la nivelul dreptului material nici o instituție concretă de constrângere a titularilor de drepturi de a se conforma unui comportament care să țină cont de drepturile publicului, de utilizare neîngrădită a operelor a… Un răspuns

  Ei bine, am revenit și întoarcerea mea pare a coincide cu recenta deschidere a uralei cu pietre la adresa reformei copyright. Bad days for EU Commision, ha? :) Sper să nu aruncați cu pietre și în subsemnata pentru că, în mod surprinzător și diferit față de perioada de activitate, în timpul acestor multe luni de pauză, am primit extrem de multe emailuri și commenturi despre mărci și date private, la care nu am reușit să fac față, oricât mi-aș fi dorit. La unele dintre acestea (puține la număr) am răspuns cu foarte mare întârziere, la altele voi încerca să răspund acum, deși, cel mai probabil, opiniile mele nu vor mai fi de folos decât altor cititori cyberlaw.ro și nicidecum celor care mi-au scris.Mă reîntorc la reforma copyright.Nu am aflat încă cum s-a ajuns la reactivarea unei problematici aferentă unei propuneri legislative din septembrie 2016, cert este că, în prezent, la fel ca și acum 1 an, organizații din România și din afara ei au luat poziție împotriva articolelor 11 și 13 din propunerea de Directiva (Directive on Copyright in the Digital Single Market). Mi-am adus aminte că, înainte de publicarea poziției oficiale a Comisiei Europene, au existat anumite indicii ale intenției europene în domeniul copyright, ce puteau fi analizate din însuși documentul de lucru numit „Draft Impact Assessment on the Modernization of Copyright Rules”. În baza strict a acestui document, am publicat în 2016, în Ziarul Financiar, un scurt articol informativ referitor la modificările copyright din zona EU. Acestui articol i-a urmat un altul care trata un subiect extrem de plăcut mie, cel al răspunderii furnizorilor de servicii hosting.Sunt sigură că ulterior acțiunilor apti sunteți cu toții informați cum și de ce trebuie să ne păzim de bestia online a.k.a „upload filter”, tocmai de accea nu am să reiau acest subiect ci… Răspunde

În perioada 23 martie – 15 iunie 2016 Comisia Europeană a întreținut o consultare publică despre excepția panoramei și despre rolul editorilor în circuitul valoric al dreptului de autor. Mi s-a părut foarte interesant să culeg câteva dintre informațiile corelate cu acest eveniment, nu doar pentru că o modificare legislativă aduce în prim plan acel interes public necesar a fi mereu evaluat cât și pentru că subiectul de discuție cu cetățeanul a privit o excepție destul de puțin discutată și anume excepția panoramei. Voi discuta doar de acest din urmă subiect al consultării, și anume de cel al excepției panoramei, cu o destul de mare răspândire în practică, și de dreptul conferit publicului de o astfel de reglementare. (Despre legătura dintre limitările în exercițiul drepturilor titularilor și drepturile născute în patrimoniului publicului larg am făcut vorbire AICI și AICI și este până la urmă un fapt ce nu necesită multe argumente, drepturile userilor fiind recunoscute de instanțe încă din 2004.) Excepția în cauză presupune în principal o limitare în exercitarea drepturilor garantate autorilor și altor titulari de drepturi de autor asupra operelor de arhitectură sau de sculptură expuse permanent în spațiul public. Corespunzător acestei limitări în drepturile titularilor, excepția instituie dreptul oricărei persoane de a se folosi de vizualul acestui tip de operă expusă public, drept care se traduce în concret prin posibilitatea legală a publicului larg de a dezvolta opere subsecvente care vor conține fragmentat sau integral imaginea operei expuse. Dreptul acordă astfel posibilitatea oricărei persoane de a se dezice de atitudinea pasivă de simplu observator al spațiului public și de avea o atitudine activă, creatoare, față de fiecare element al spațiului public. Observatorul devine astfel creator în condițiile prevederii care reglementează excepția panoramei în cadrul fiecărei legislații interne. Dreptul nostru, al publicului larg, de a fi inspirați de… Răspunde

Ajung mai mereu să scriu despre drepturi de autor și nu despre mărci, deși mărcile fac business, cel puțin așa se spune, deși articolele cu cele mai multe vizualizări sunt cele despre mărci. Dar, nu te poți pune în calea pasiunii, mereu când scriu despre altceva decât despre copyright am impresia că fac o mare concesie, cu toată râvna și dedicația pentru user. Nu am amintit întâmplator de articolele cu cel mai mare trafic (al meu, nu al altora) - tot adun comment-uri și email-uri la un articol scris tare demult (5 ani, dacă vă vine a crede) – “Protecția numelor comerciale vs protecția marcilor”, devenit un bun context pentru tot felul de întrebări focusate pe mărci. Răspund greu, mai ales în ultima perioadă și îmi cer scuze (cel mai probabil în unele cazuri se asteaptă un răspuns cât mai rapid), unele comment-uri sunt continuate pe email și ritmul cu reply-uri nu este întotdeauna constant, dar ajung în majoritatea cazurilor să ofer sau, cel puțin, încerc să ofer un răspuns sau măcar să descurc ceea ce pare nelămurit, fapt ce, de cele mai multe ori, ne aproprie mai mult de un răspuns. M-am gândit că se poate și mai mult de atât și voi lăsa aici un scurt îndrumar pentru cei care dețin mărci ori au anumite drepturi asupra unor denumiri în contra unor drepturi derivate din mărci pretins sau dovedit deținute de alții. 1. Primirea unei notificări - între stres și ignorare Este foarte posibil ca utilizând o denumire să deranjați iar acest deranj ia, de obicei, forma unei notificări, adica a acelei adrese prin care, în vorbe avocățesc meșteșugite, vi se spune să va opriți din a utiliza denumirea, să vă cereți scuze public, să le predați domeniul și altele asemenea. Cei mai mulți se sperie pentru că… 5 răspunsuri

This news on Billy Mitchell’s dispute over his cartooned image has led me to something about which I didn’t have the opportunity to speak recently, namely parody - one of the greatest among exceptions and limitations, not only because of its relation to humour, but rather because of its recent expansion in some European legislation. I am, of course, making a reference to those notable amendments that the U.K. finally performed in its copyright legislation, on the 1st of October 2014, the day on which the parody exception was introduced in the national legislation. I don’t know what parody means to you, but for those who understand its relation to freedom of expression and public interest, parody is one essential puzzle piece that should be found in every legislative structure. The changes in the U.K. law were a serious opportunity to observe the drawing up process in its evolution and I must admit that observing the developments in the code is far more interesting than actually pursuing some particular regulation’s meaning, especially when the legislative changes are fundamental and public (users) orientated. “Caricature, parody or pastiche 30A—(1) Fair dealing with a work for the purposes of caricature, parody or pastiche does not infringe copyright in the work. (2) To the extent that a term of a contract purports to prevent or restrict the doing of any act which, by virtue of this section, would not infringe copyright, that term is unenforceable. 2A.—(1) Fair dealing with a performance or a recording of a performance for the purposes of caricature, parody or pastiche does not infringe the rights conferred by this Chapter in the performance or recording. (2) To the extent that a term of a contract purports to prevent or restrict the doing of any act which, by virtue of this… Răspunde