Speta este urmatoarea: Un detinator de blog (il putem numi „Z”), de altfel si foarte cunoscut, reclama incalcarea drepturilor sale de autor de catre un alt detinator de blog (cauia ii vom spune „X”), prin reproducerea integrala a caracteristicilor de design aferente blogului al cazui utilizator de drept este Z. In justificarea „reclamatiei” sale, Z face precizarea ca blogul a fost creat folosind platforma si template-urile Wordpress, dar ca segmentul de design reprezinta o opera independenta si originala, care necesita recunoasterea si protectia conferita de lege acestor tipuri de creatii. Convins de veridicitatea pretentiilor sale, Z notifica cu buna credinta furnizorul de hosting ce gazduieste contul aferent blogului detinut de X in incercarea de a suspenda accesul publicului la un continut ce incalca dreptul de autor al lui Z asupra designului in speta. Dupa mai multe ezitari, furnizorul de hosting suspenda contul lui X, accesul publicului asupra continutului in cauza fiind restrictionat. Nota: Ascunderea identitatii reale a subiectilor nu are un scop satiric, prezentarea spetei dorindu-se a fi una obiectiva datorita interesului pe care il prezinta. Cu luarea in considerare a celor expuse mai sus, cateva precizari trebuie facute: 1. Orice dezvoltare ulterioara realizata pe un format wordpress este supusa termenilor de licentiere GPL, fiind considerata o opera derivata Formatul Wordpress este perfect customizabil, modificarile ce pot fi aduse avand in vedere atat programarea si cat partea de design. Toate aceste posibile schimbari pe acest format (avem in vedere atat platforma cat si template-urile wordpress) sunt considerate opere derivate, licenta GPL si termenii acesteia aplicandu-li-se in mod automat (“this License applies to any program or other work which contains a notice placed by the copyright holder saying it may be distributed under the terms of this General Public License. The “Program”, below, refers to any such program or work, and… 2 răspunsuri

Vorbisem la sfarsitul lunii trecute de raspunderea furnizorilor de servicii hosting, cu referire in mod special la dispozitiile corespunzatoare din Directiva privind comertul electronic, astfel cum aceasta a fost implementata prin Legea nr.365/2002. Analizasem in articolul mentionat modalitatea in care prevederile Directivei fusesera transpuse intern, punand accentul in mod special pe injustetea instituirii unei raspunderi in sarcina hosting providerilor, raspundere in virtutea careia, acestia erau obligati sa actioneze in detrimentul clientilor proprii prin blocarea accesului la materiale „aparent ilegale”. Pentru mai multe detalii cititi Notice and take down policies (US), - o incercare de a pune mai multe intrebari decat de a trage anumite concluzii :) Răspunde

1. Metodologia este aplicabila utilizatorilor romani, detinatori de site-uri care faciliteaza downloadul sau streamingul de opere musicale, indiferent de nationalitatea titularului de drepturi in cauza. In concordanta cu principiile transcrise in Conventia de la Berna si Conventia de la Roma, cetatenii straini titulari de drepturi sunt tratati in acelasi mod ca si cei nationali. Acest principiu a fost retinut de organismele de gestiune colectiva, care, in virtutea contractelor de reprezentare reciproca, administreaza repertoriile titularilor de drepturi straini in teritoriul national. Astfel, indifernet ca site-ul este „.com” sau „.ro”, indiferent ca operele muzicale, melodiile sunt straine sau romanesti, metodologia in discutie va fi aplicabila, detinatorii de astfel de site-uri fiind obligati la plata acelei remuneratii pentru ca sunt de nationalitate romana. 2. Metodologia are ca obiect gestionarea colectiva obligatorie transcrisa in art. 123^1 din Legea nr.8/1996 - Gestionarea colectiva obligatorie are caracter exceptional fata de cea facultativa, inscrisa ca regula generala potrivit art.123; - Metodologia va fi aplicabila indiferent de transmiterea sau nu a mandatului de reprezentare din partea titularilor de drepturi - In cazul gestionarii colective obligatorii nu are relevanta nici repertoriul gestionat de organismul in cauza, obligatia de plata a remuneratiei neraportandu-se astfel de la vreo lista de opere muzicale anume; - Se are astfel in vedere doar dreptul de comunicare publica a operelor muzicale – punerea la dispozitia publicului a unei modalitati tehnologice de acces la un continut muzical va fi considerata comunicare publica. 3. Exercitarea drepturilor atat prin organismele de gestiune colectiva cat si de catre insusi titularul de drepturi - Din interpretarea art.134 alin.(1) “Exercitarea gestiunii colective incredintate prin contractul de mandat nu poate restrange in nici un fel drepturile patrimoniale ale titularilor” se deduce ca, in alte cazuri, de genul gestiunii colective obligatorii, care nu implica incredintarea unui mandat, drepturile patrimoniale ale titularului sunt restranse… Răspunde

Directiva 2002/58 (Directiva) privind prelucrarea datelor personale si protejarea confidentialitatii in sectorul comunicatiilor publice a introdus principiul e-mail marketingului bazat pe consimtamant, care in contextul reglementarii drepturilor privind viata privata si confidentialitatea datelor cu caracter personal, are rolul de a asigura o protectie sporita persoanelor fizice fata de ceea ce este considerata a fi una dintre cele mai semnificative probleme cu care se confrunta Internetul – comunicarile comerciale nesolicitate, denumite si „spam”. Au fost astfel excluse din sfera legalitatii, comunicarile electronice ale caror destinatari nu si-au exprimat anterior consimtamantul pentru a primi asemenea comunicari. Fata de conditia existentei unui consimtamant acordat in mod expres acestui tip de comunicare, printre dispozitiile Directivei regasim inclusiv o exceptie de la aplicarea acestei reguli, valabila in cazul obtinerii adresei de posta electronica cu ocazia comercializarii unor produse sau servicii (situatie redata de alin.(2) al art.13 din Directiva). Textul alin.(5) al aceluiasi articol restrange insa sfera destinarilor comunicarilor electronice ce beneficiaza de aceasta exceptie numai la abonatii persoane juridice, dispozitia directivei precizand in mod clar ca doar alin.(1) si (3) se aplica persoanelor fizice („Alineatele (1) și (3) se aplică abonaților persoane fizice”)(alin.(2) aplicandu-se pe cale de consecinta altor categorii de abonati si anume abonatilor persoane juridice). Excluderea din sfera de aplicabilitate a abonatilor persoane fizice in ceea ce priveste continutul prevederilor alin.(2) conduce la ideea ca mesajele transmise catre acest tip de abonati (persoane fizice) nu beneficiaza de exceptia regasita in cadrul acestor dispozitii. Astfel, daca in privinta email marketingului directionat catre abonatii persoane juridice, acesta era considerat legal, potrivit alin.(2), chiar in lipsa consimtamantului destinatarului*, nu la fel stau lucrurile si in privinta e-mailurilor comerciale transmise persoanelor fizice care vor fi considerate spam si astfel interzise inclusiv in situatia in care ofertantul obtine adresa de posta electronica cu ocazia vanzarii anumitor produse sau… Un răspuns

Din cand in cand, pentru a imi stimula creativitatea ascult (cateodata over and over again) cu placere discursurile prof. Lawrence Lessig si regasesc de fiecare data scurte precizari care pot face diferenta intre o gresita interpretare legislativa si una corecta, datorata unei perceptii complexe, de ansamblu a ceea ce inseamna text de lege (catre care tind, evident:)). Discursul prof. Lessig, la care am mai facut trimitere la inceputul acestui blog, aducea in discutie, printre altele, extremismul la care s-a ajuns pe plan international in incercarea de a opri abundenta de materiale care incalca drepturile de autor, dand ca exemplu acele “new technologies that automatically take down any content that has any copyrighted material in it whether or not there is a judgment of fair use that could be applied to that content”. Cu referire mai putin la materiale care incalca drepturile de autor si mai mult la lipsa acelei hotarari judecatoresti care sa stabileasca in mod definitiv si irevocabil ca o anumita activitate este ilegala, am analizat dispozitiile aferente raspunderii furnizorilor de servicii informationale din cadrul Legii comertului electronic pentru a vedea in ce masura any material could be taken down whether or not there is a judgment regarding the unlawfulness of this material. 2 răspunsuri

Vorbim de organizatori, adica Sourceforce.net - platforma ce atrage in prezent peste 28 de milioane de utilizatori si hosteaza 180.000 de proiecte open-source fiind cunoscuta in mediul dezvoltatorilor de software prin posibilitatea oferita acestora de a isi face cunoscute operele pe piata. Constienti de atentia acordata acestora atat de software developeri cat si de useri, prin intermediul sourceforge sunt organizate de cativa ani competitii prin care sunt acordate premii celor mai interesante, valoroase, importante proiecte lansate prin intermediul ei. Nice J:). Daca in 2006 si 2007 aveam selectiile pentru best database tool, first and second runner-up sau best desktop application, de data asta nominalizarile sunt mult mai fun :) de genul: "Most Likely to Be Ambiguously and Baselessly Accused of Patent Violation" (castigator Wine), "Most Likely to Get Users Sued by Anachronistic Industry Associations Defending Dead Business Models" (castigator - aplicatia software p2p - eMule) sau "Most Likely to Be the Next $1B Acquisition" (finalist phpMyAdmin). “Terms of use” regasite pe sourceforge mi-au adus aminte de constanta confuzie facuta intre proiectele open-source si operele lipsite de dreptul de autor. Pentru cei interesati :) (if any), aveam un post in care explicam cate ceva despre open-content cu referire in mod special la faptul ca OSS sunt protejate de dreptul de autor, caracteristicile sale principale fiind pastrate prin intermediul acestei forme de protectia care asigura ca opera NU va intra in domeniul public. Revenind la atractivele si mai putin cititele “terms and conditions of use”, printre clauzele disponibile pe sourceforge am gasit transpuse metodele de licentiere regasite in cazul oricarui OSS (era si cazul). „By submitting, posting or displaying Content on or through SourceForge.net, you grant COMPANY a worldwide, non-exclusive, irrevocable, perpetual, fully sublicensable, royalty-free license to use, reproduce, adapt, modify, translate, create derivative works from, publish, perform, display, rent, resell and… Răspunde

Setul de instructiuni software adaugat fonturilor scalabile reprezinta principala caracteristica a acestora, aceasta particularitate fiind de astfel si principalul argument adus in cazul Adobe in favoarea protejarii unor astfel de opere. S-a putut retine din speta in cauza faptul ca aceste instructiuni, care regleaza caracteristici de stil prin intermediul punctelor de referinta, sunt adevarate componente software indreptatite la protectie. Mai multe despre fonturi si despre posibilitatea exercitarii drepturilor de proprietate intelectuala asupra acestora AICI Răspunde

Printr-o decizie recenta a unei instante federale (28.04.2008), file-sharing-ul devine legal. Argumentele celor doua parti implicate (RIAA si Howell) au fost concentrate in mod special asupra definirii dreptului de distribuire a operei, curtea statuand ca „simpla punere la dispozitia publicului a unei copii neautorizate nu incalca dreptul exclusiv de distribuire ce apartine titularului”. Concluzia este in mare parte fondata pe decizii anterioare acesteia (precum cea dintre Universal City Studios Prods. LLP si Bigwood sau dintre Motown Record Co. si DePietr), prin care s-a stabilit ca „punerea la dispozitia publicului a unei opere intr-o retea de tip file-sharing nu constituie distribuire”. Sectiunea 106(a) (U.S.C.) precizeaza ca „titularul dreptului de autor...are dreptul exclusiv de a distribui catre public copii sau inregistrari sonore a unei opere protejate, prin vanzare sau alt transfer de proprietate, prin inchiriere ori imprumut.” In lipsa unei definitii exacte a termenului „distribuire”, sectiunea 160(a) din Legea dreptului de autor din Statele Unite (Copyright Act of 1976), a fost interpretata ca limitand sfera de acoperire a „distribuirii” la ceea ce inseamna o „transmitere reala a copiilor”, explicatia fiind completata de argumentul conform caruia, in concordanta cu limbajul legislativ, „distribuirea unei opere protejate implica transferul unei copii identificabile a acelei opere”, practic o intelegere printr-una din modalitatile descrise restrictiv precum vanzare, inchiriere sau imprumut. Mult mai interesanta pare a fi asocierea dintre „distribuire” si „publicare”, termeni perceputi de catre RIAA a avea intelesuri sinonimice. Intr-adevar, potrivit 17 U.S.C. § 101, prin „publicare” (sau „comunicare publica”) se intelege atat „distribuirea unor copii catre public” cat si „oferta de distribuire a copiilor...in vederea unei viitoare expuneri sau prezentari publice”, sensul fiind acela ca o „publicare” („comunicare publica”) implica atat o distribuire cat si o oferta de distribuire. In sustinerea celor prezentate, argumentatia RIAA concluziona ca „oferta de distribuire” a lui Howell este echivalenta… Răspunde

Citeam recent ca operatorul unui website nu poate fi subiect al jurisdictiei aplicabile in oricare teritoriu in care site-ul este accesibil. Afirmatia necesita anumite precizari. In masura in care activitatea desfasurata pe respectivul website este una de gambling sau se adreseaza in mod special consumatorilor din anumite teritorii, utilizatorul de drept al website-ului va raspunde in conformitate cu legislatia aplicabila participantilor, respectiv cea aferenta teritoriului unde sunt situati acei consumatori target ai activitatii. Diferentierea astfel creata in functie de activitatea prestata pe respectivul website, este conferita de principiile „country of origin” si „country of reception”, primul dintre acestea fiind amintit ca regula de aplicabilitate generala in Directive 2001/31/EC (Electronic Commerce Directive), in vederea eliminarii conflictelor de competenta si stabilirii in acest mod a unor norme clare in ceea ce priveste raspunderea furnizorilor de servicii ale societatii informationale. Prevederile Directivei privind Comertul Electronic au fost completate cu cele ale Directivei 2006/123/EC (Directive on services in the internal market) care enunta anumite exceptii de la aplicarea principiului „country of origin” in ceea ce priveste serviciile de gambling, lottery sau cele care implica un drept al consumatorului prin modalitatea in care activitatea este desfasurata pe respectivul site, acestora fiindu-le aplicabile principiul „country of reception”, cunoscut de asemenea ca si principiul „country of destination” sau „habitual residence”. Răspunde

Revenind la “read-write culture”, gasim pe eSchoolNews stirea ”Florida adopts open-content reading platform”, stire din care aflam ca platforma online free-reading.net a primit acreditare din partea statului Florida ca resursa autorizata de invatamant. Free-reading.net permite profesorilor sa downloadeze, sa copieze si sa distribuie lectiile cu colegii din acelasi domeniu. Site-ul incearca sa faca disponibil in mod gratuit, intregii lumi, instructiuni de calitate, bazate pe cercetare, explicite si sistematice aplicabile invatamantului primar. Intreg continutul disponibil pe free-reading.net este publicat sub licenta Creative Commons Atribution-Share Alike. Aceasta licenta acorda utilizatorilor dreptul de a copia, distribui, transmite si adapta resursele sub conditia ca autorului original sa-i fie recunoscuta aceasta calitate. Utilizatorii care modifica, transforma sau creeaza opere derivate sunt obligati de asemenea sa distribuie remixurile sub aceeasi licenta, similar obligatiilor ce deriva din utilizarea unui open-source software. Răspunde