Cred că sunteți la curent cu noile reglementări din UK - copyright-ul a luat în Marea Britanie o formă mai aproape de realitate, de nevoile de utilizare prezente și de drepturile societății în general. Parodia a intrat în legalitate prin precizările exprese ale actului modificator - The Copyright and Rights in Performaces Regulations 2014: "Fair dealing with a work for the purpose of caricature, parody or pastiche does not infringe copyright in the work". Mai sunt și alți pași mari făcuți de legislația britanică, dar eu mă voi opri la parodie pentru că I adore it, pentru că este esențială unui copyright sănătos și proporționat, pentru că lipsa ei înseamnă de fapt îngrădirea dreptului la liberă exprimare și, nu în ultimul rând, pentru că Lessig spunea că fără parodia nu am însemna nimic. Am glumit, declarația lui Lessig viza doar YouTube, aceasta susținând că, fără această formă de utilizare liberă nu ar fi existat nici YouTube. Printre alte schimbări esențiale care intră în vigoare începând cu 1 octombrie ca parte a reformei din UK, se numără și: • intrarea în vigoare a Legii privind Proprietatea Intelectuală - the Intellectual Property Act 2014; • aprecierea ca infracțiune a copierii cu intenție a unui desen înregistrat; • noi forme de protecție care să acopere și sfera de studii anterioare publicării, pentru a susține sectorul universitar și de cercetare • acceptarea webmarking pentru a indica drepturile de brevet prin simpla afișare a unei adrese web în locul informațiilor detaliate despre statusul de brevetare al unui produs; Aici puteți consulta actul modificator, care la final identifică sursa comunitară a fiecărei dispoziții interne și, dacă sunteți încântați de parodie și aveți ceva timp la dispoziție, puteți afla de AICI mai multe despre ce a însemnat parodia în UK până la schimbarea legislativă din această lună.… Răspunde

Citeam la începutul săptămânii trecute despre turnura neașteptată a unei notificări, una dintre sutele de mii sau milioanele care se trimit/primesc zilnic și prin care se solicită eliminarea conținutului de pe Youtube. Articolul evidențiase destul de bine prin titlu “o companie de discuri începe o luptă împotriva cui nu trebuie” și prezenta demersul inițiat de Liberation Music împotriva lui Lawrence Lessig, care folosise în mod exemplificativ, într-una dintre prezentările sale, clipul Lisztomania, asupra căruia compania deținea drepturi. Dincolo de zâmbetele cu subînțeles ale celor care realizează că un demers împotriva celui mai mare susținător al utilizărilor libere, nu poate rămâne fără răspuns, trebuie spus că, într-un mod la fel de surprinzător, notificarea în cauză era total neîntemeiată (într-un mod clar, evident, fără nicio îndoială) întrucât folosirea unei opere în scop educațional sau critic, este exceptată de la protecția drepturilor de autor. La nivel internațional. Articolul însă mi-a amintit ceva ce multă lume nu cunoaște, și anume faptul că netemeinicia unei notificări dă dreptul la o acțiune împotriva celui care a generat inițial demersul, acțiune care poate fi întemeiată cu succces pe abuzul de drept, chiar și în România, mai ales dacă ținem cont că noua reglementare a codului civil a desprins componenta pur procesuală din perspectiva căreia a fost înțeles până acum acest concept de doctrină și de jurisprudență. Nu se mai vorbește de abuzul de drept procesual ci de abuzul de drept ca formă de exercițiu nelimitat de principiile procesuale, adică orice formă de notificare, demers, inclusiv cererea adresată Youtube (notice and take down) sau platformelor similare, prin care se urmarește, cu rea-credință, limitarea dreptului de liberă utilizare, astfel cum acesta este garantat de legislația în vigoare. Articolul 15 din NCC (noul cod civil) tratează exact situația în care o notificare nu urmărește protejarea drepturilor de autor în forma… Răspunde