Cu putin timp in urma va invitam la conferinta privind securitatea informatica desfasurata la Bucuresti pe 7 aprilie. Participarea mea la eveniment s-a rezumat la prezentarea lucrarii „User Generated Content – implicatii legale”, subiect care nu stiu in ce masura a stimulat interesul celor prezenti cu atat mai mult cu cat am inteles ca cineva ar fi pus intrebarea la un anumit moment „ce legatura are legislatia cu securitatea?” Fara a insista asupra unor aspecte care pot parea doar hazlii, sunt in masura sa cred ca exista persoane care pot considera destul de saturat subiectul „malware, virusi, atacuri informatice”, cel putin din perspectiva prezentarii teoretice a implicatiilor acestora – acesta fiind si motivul pentru care am ales sa vorbesc despre user generated content – ca principal factor determinant a unor comportamente ce pot avea implicatii legale sau cauza principala a multor circumstante in care interesele si drepturile userilor pot fi afectate. Adica, suntem concentrati inspre phishing-ul de la Raiffeisen, dar nu ne dam seama de potentialul risc de securitate implicat de o oarecare aplicatie desktop-based folosita pentru Twitter. Avem motive sa ne temem de atacuri informatice si de pierderile financiare implicate de acestea, dar trecem cu vederea posibilele repercusiuni ale declaratiilor facute de proprii angajati pe blog-ul companiei, declaratii de natura a expune firma poate la riscuri mult mai mari daca luam in considerare potentialul prejudiciu creat prin respectivele declaratii. Intr-un fel poate este normal sa fie asa, ne-am invatat sa ne concentram inspre pericolul mare, cel evidentiat si mult discutat, fara sa privim cu atentie aspectele de zi cu zi si implicatiile acestora, mai precis fara a ne da seama ca utilizarea internetului presupune in prezent interactiunea tuturor cu un continut creat si generat in mod special de useri. Am selectat mai multe despre user generated content si implicatiile… 4 răspunsuri

Mai tineti minte vremurile cand numele de domenii nu intrasera inca in sfera de interes a majoritatii si cu atat mai putin a marilor companii? Daca peste aceasta perioda ati trecut foarte usor sau nici nu ati sesizat-o, cu siguranta v-a atras atentia epoca marilor lupte dintre detinatorii de marci si diversii utilizatori de domenii in cautare de profit obtinut peste noapte. Unii dintre acestia chiar au avut sansa unor investitii profitabile, rezervandu-si din timp nume de domenii din diverse arii de interes pentru a le oferi ulterior pe piata, la preturi cu mult superioare celor de achizitie. Cand pratica se limita doar la denumiri comune, uzuale, conflictul se finaliza de cele mai multe in favoarea cybersquatterilor, care pareau dispusi sa elibereze numele de domenii in favoarea companiei care oferea mai mult. De la denumiri comune s-a trecut totusi la cuvinte si expresii ce contineau nume de marci si in acel moment detinatorii de marci si-au facut remarcata pozitia in societate, reclamand dreptul acestora de a recupera inclusiv nume de domenii inregistrate inaintea datei depozitului national reglementar – clar pozitie privilegiata, asupra careia putem spune deocamdata doar “no comment”! Vremurile s-au schimbat, comunitatea online pare a fi atrasa din ce in ce mai mult de social networking si blogging, ivindu-se astfel la orizont noi posibile investitii profitabile – ID-urile de Twitter. Recunosc ca nu am remarcat eu asta, ci Networkworld, care deja avertizeaza asupra fenomenului de „Twitter squatting”. Aceasta noua versiune de instant chat, prezentat ca o forma ce mixeaza social networking-ul si blogging-ul atrage in prezent atat companii cat si persoane fizice, comunitatea online fiind interesata in prezent a dezvolta din ce in ce mai mult ceea ce inseamna „retea” prin invadarea treptata a „spatiului privat”. Pe langa beneficiile unei comunicari rapide si interdependentei specifice, fenomenul prezinta evident si dezavantaje, unul… Un răspuns