Știu că nu se face să vorbim de reușite înainte de lupta finală, DAR, fiind un caz atât complex, în care sunt implicate o mie de mărci (glumesc, doar 20 și alte nu sțiu câte nume comerciale), consider că mă pot lăuda. Am susținut și argumentat acțiunea Rock Star Interactive s.r.l. împotriva gigantului Take Two și nu mi-a părut rău ptr că hotărârea Tribunalului București (45220/3/2012) a ales să înțeleagă că notorietatea nu este un atribut transmisibil între sutele de mărci ale unei corporații, fie aceasta și o corporație venită de peste mări și țări, cu multe și impresionante cereri de chemare în judecată. Dosarul, despre care voi alege să vorbesc ulterior, poate chiar în detaliu, poate chiar prezentându-vă sentința, punea în discuție NU notorietatea companiei TAKE TWO și nici, așa cum poate mulți vă așteptați, a mărcii Grand Theft Auto ci a termenului ROCKSTAR regăsit la nivelul a peste 20 de mărci, multiple figurative, multiple solictate spre înregistrare chiar ULTERIOR înregistrării societății românești. Pentru că aici părea a fi buba, societatea românească purta (spre fericirea noastră, încă poartă) un nume pentru care, unele serivicii ale reclamantei, ajunseseră să fie notorii sau de renume. Așa susținea reclamanta, o firmă din US, care se luptă pe toate fronturile să recupereze, ce se mai poate recupera din dreptul asupra mult râvnitului “rockstar”, pe care nimeni nu îl poate contesta a fi un termen atât de uzual, atât de răspândit în sfera entertainement. Dar uzual nu numai în entertainment, ci și în online și comunitatea de gameri ori industria IT pentru că, așa cum bine este nuanțat în articolul “The changing definition of “rock star” publicat in 2008 pe portalul cio.com calling someone a “rock star” meant You were the (or a) big cheese in this technology domain and/or a specific community. Desele… Răspunde