1. Trăim într-o lume ciudată. Deși Ordinele și Instrucțiunile ar trebui să urmeze litera legii sau, așa cum spun normele de tehnică legislativă, să se limiteze la cadrul legal în baza cărora au fost emise, descoperim tot mai des că autoritățile publice își descoperă peste noapte veleități de adevărați legiuitori, compunând norme în plus, pe lângă sau cât mai departe de realitate. Cu siguranță că nu am fi descoperit aceste ordine sau instrucțiuni dacă nu ne-am fi izbit de ele, și termenul „izbit” nu este nepotrivit, pentru că te dai cu capu’ și resimți puternic durerea, când un funcționar OSIM te anunță că legea NU contează ci doar anumite instrucțiuni de serviciu, în baza căruia titularii unor mărci nefolosite de ani buni, primesc înștiințări de la OSIM în ceea ce privește noile cereri de marcă depuse la oficiu. Este vorba de mult discutatele Instrucțiuni nr.5/2012, pe care le puteți citi integral și aici și pe site-ul OSIM, care au încurcat și dat peste cap orice interpretare normală a Legii nr.84/1998 și a Regulamentului de aplicare, care au condus la multiple demersuri și petiții, dar care sunt în continuare aplicate cu zâmbetul pe buze și fără niciun temei legal. Poate există explicații practice, ce țin de refuzul în fața noului, de imposibilitatea de a scapa de obiceiul cel rău, dar cu siguranță OSIM-ul nu poate justifica emiterea Instrucțiunilor cu vreun text de lege existent. Există doar texte de lege contrarii, și dau un prim exemplu din Legea nr.84/1998 (forma actualizată, și nu spun degeaba asta!): “Art. 22. – (1) OSIM examinează pe fond cererea de înregistrare a mărcii şi hotărăşte admiterea înregistrării mărcii, în tot sau în parte, ori respingerea cererii de înregistrare a mărcii, în termen de maximum 6 luni de la publicarea acesteia, sub condiţia achitării taxelor de înregistrare… 2 răspunsuri