S-a vorbit in ultima perioada destul de mult de raspunderea furnizorilor de servicii in privinta continutului stocat sau al comunicatiilor transmise de acestia (gasiti cate ceva relevant AICI si AICI). Cu toate astea, cred ca exista multe situatii care permit o interpretare diferita a raspunderii furnizorilor sau mai curand a identificarii persoanelor ce pot fi intr-adevar trase la raspundere. Un exemplu ar fi flood-ul - atacul tip DOS de natura a perturba functionarea unui sistem informatic prin lansarea coordonata a mai multor solicitari false care conduc la o suprasolicitare a sistemului prin imposibilitatea acestuia de administrare. Astfel, in confruntarea cu multiplele pachete UDP, sistemul atacat (serverul) va fi fortat sa trimita la fel de multe pachete ICMP (acele comenzi ping), fiind in final imposibil de localizat de alti clienti. Este de la sine inteles ca atacul nu este intamplator, in spatele acestuia fiind de cele mai multe ori persoane care se joaca intr-un mod mai putin sanatos de-a Internetul. In cautarea celor mai bune solutii pentru lansarea unui atac anonim, acestia pot falsifica inclusiv adresele IP corespunzatoare pachetelor transmise, asigurandu-se ca nici unul dintre numeroasele pachetele ICMP nu va putea identifica locatia acestuia in retea. Pare destul de interesant, nu? :) Mai putin interesante sunt, evident, consecintele unui astfel de atac, suportate de cele mai multe ori de hosting provider (gazduitorul site-urilor ce sunt tinta atacturilor). Flood vs. Hosting provider Tinand cont de natura atacului, cu provenienta in anumite IP asupra carora hosting providerul nu isi poate exercita controlul, blocarea permanenta a flood-ului poate fi realizata doar prin intermediul ISP-istilor. Acestia, spre diferenta de hosting provideri, care pot fi trasi la raspundere in cazul in care au cunostinta de o activitate ilegala si nu actioneaza rapid in vederea eliminarii sau blocarii accesului la aceasta (art.14 Legea comertului electronic) pot actiona… 2 răspunsuri

Din cand in cand, pentru a imi stimula creativitatea ascult (cateodata over and over again) cu placere discursurile prof. Lawrence Lessig si regasesc de fiecare data scurte precizari care pot face diferenta intre o gresita interpretare legislativa si una corecta, datorata unei perceptii complexe, de ansamblu a ceea ce inseamna text de lege (catre care tind, evident:)). Discursul prof. Lessig, la care am mai facut trimitere la inceputul acestui blog, aducea in discutie, printre altele, extremismul la care s-a ajuns pe plan international in incercarea de a opri abundenta de materiale care incalca drepturile de autor, dand ca exemplu acele “new technologies that automatically take down any content that has any copyrighted material in it whether or not there is a judgment of fair use that could be applied to that content”. Cu referire mai putin la materiale care incalca drepturile de autor si mai mult la lipsa acelei hotarari judecatoresti care sa stabileasca in mod definitiv si irevocabil ca o anumita activitate este ilegala, am analizat dispozitiile aferente raspunderii furnizorilor de servicii informationale din cadrul Legii comertului electronic pentru a vedea in ce masura any material could be taken down whether or not there is a judgment regarding the unlawfulness of this material. 2 răspunsuri