În anul 2010 Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost chemată să își exprime opinia vizavi de Acordul comercial de combatere a contrafacerii, acel mult cunoscut ACTA. Ne-am întors așa de departe cu analiza pentru că încercările de legalizare a monitorizării populației prin intermediul furnizorilor de servicii online, nu sunt recente, ACTA fiind unul dintre tratatele vehement respinse de populație tocmai pentru că conținea prevederi prin care se impunea ISP -iștilor înregistrarea sistematică a datelor. Avizul Autorității pentru Protecția Datelor este important în acest context întrucât analiza acesteia are în vedere importante tratate precum Tratatul pentru funcționarea Uniunii Europene, Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene precum și directivele, la acea vreme în vigoare, privind protecția datelor cu caracter personal. Aprecierea textului ACTA și, în mod special a paragrafelor corespunzătoare capitolului IV – „protejarea drepturilor de proprietate intelectuală” s-a realizat astfel cu luarea în considerare a valorilor principale recunoscute în cadrul Uniunii ca fiind drepturile de protecție a vieții private și de familie (art.8 din CEDO și art.7 și 8 din Carta). Prezentăm mai jos extrase din avizul acestei autorități cu privire la măsurile de supraveghere, monitorizare a comportamentului și, respectiv de deconectare de la internet: “În opinia AEPD, monitorizarea comportamentului utilizatorilor de internet și colectarea ulterioară a adreselor IP ale acestora reprezintă o ingerință cu privire la drepturile acestora de a le fi respectate viața privată și corespondența; cu alte cuvinte este afectat dreptul la viață privată iar această opinie este în conformitate cu jurisprudența Curții Europene a drepturilor Omului.” AEPD a mai apreciat, ce-i drept, în lumina directivei pentru protecția datelor nr.95/46/CE de la acea vreme,  că nu doar adresele IP sunt date personale dar și informațiile privind activitățile asociate acestor adrese IP întrucât Considerentul 26 din fost directiva privind protecția datelor preciza un aspect foarte important “Întrucât principiile… Un răspuns

Controlul profund al pachetelor (Deep Pachet Inspection- DPI) este un tip de procesare a datelor (filtrarea conținutului) care inspectează în detaliu datele trimise prin intermediul unei rețele de calculatoare și, de obicei, ia măsuri prin blocarea, redirecționarea sau înregistrarea în mod corespunzător a datelor. Termenul de „profund” (deep) se referă la faptul că verificarea nu are în vedere doar informațiile din hearder (acea “etichetă” care descrie ce sunt, de la cine sunt și de unde merg, întocmai ca o scrisoare prin poșta tradițională), procedându-se la o examinare a însuși conținutul pachetului. În concret, pachetele de date sunt studiate, “despachetate” și urmărite individual, pe fiecare componentă în parte, așa cum explică și Geoffrey Challen într-un video foarte interesant despre deep packet inspection. În majoritatea cazurilor, conținutul pachetelor nu este monitorizat. Dar când un furnizor se angajează într-o inspecție profundă a pachetelor, face echivalentul deschiderii de scrisori într-un depozit poștal și citirea conținutului. Software-ul este folosit pentru a scana conținutul fiecărui pachet (și, uneori, îl loghează), iar apoi un pachet poate fi redirecționat (sau eliminat în întregime) în funcție de anumite criterii prestabilite. Interesul în folosirea acestei metode de filtrare a conținutului este de a identifica aplicațiile utilizate în rețea, dar unele dintre aceste dispozitive pot fi folosite și în alte scopuri; cei de la o companie ca Narus, de exemplu (implicat datorită lui NarusInsight în procesul de monitorizare fără mandat a abonaților AT&T intentat de EFF în 2006), pot să privească în interiorul întregului trafic dintr-o anumită adresă IP, să aleagă traficul HTTP, apoi să meargă și mai departe pentru a capta numai traficul către și de la Gmail și chiar să reasambleze e-mailurile care sunt scrise de către utilizatori. Într-adevăr, în timp ce inspecția profundă a pachetelor poate fi utilizată din motive inofensive și, în cele mai multe cazuri, perfect… Răspunde

  Din “istoria filtrului de upload” (filtrelor de conținut sau sistemelor de filtrare a conținului) redau extrase relevante a ceea ce Curtea Europeană de Justiție a reținut în 2012 în cauza C-360/10 Sabam împotriva Netlog.   Sistemul de filtrare al conțiutului presupune o monitorizare generală a activității tuturor userilor; Supravegherea generală este interzisă prin însăși Directiva comerțului electronic; Dreptul de autor nu este intangibil, protecția sa nu trebuie asigurată în mod absolut; Protecția drepturilor de proprietate intelectuală se poate aprecia doar comparativ cu protecția celorlalte drepturi fundamentale; Sistemul de filtrare aduce atingere libertății comerciale a furnizorilor de servicii de stocare prin obligația de a aplica măsuri complicate și costisitoare; Sistemul de filtrare aduce atingere, de asemenea, drepturilor utilizatorilor de protecție a datelor cu caracter personal, aducând atingere inclusiv libertății acestora de a primi și transmite informații, drepturi de asemenea consacrate prin art.8 și 11 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.   26 “   Prin intermediul întrebării formulate, instanța de trimitere solicită, în esență, să se stabilească dacă Directivele 2000/31, 2001/29, 2004/48, 95/46 și 2002/58 coroborate și interpretate în raport cu cerințele care rezultă din protecția drepturilor fundamentale aplicabile trebuie interpretate în sensul că se opun unei somații emise de o instanță națională și adresate unui furnizor de servicii de stocare” de a institui un sistem de filtrare, aplicat la nivelul serverelor proprii, cu titlu preventiv, pentru toți utilizatorii, fără deosebire, pentru o perioadă nelimitată și pe cheltuiala exclusivă a furnizorului. "Un astfel de filtru trebuia să fie “apt să identifice fișiere electronice care conțin opere muzicale, cinematografice sau audiovizuale cu privire la care solicitantul pretindea că deține drepturi de proprietate intelectuală în vederea blocării punerii la dispoziția publicului a respectivelor opere care încalcă dreptul de autor (denumit în continuare „sistemul de filtrare în litigiu”). 27      În această privință, este cert, în… Răspunde