Din când în când revin la un subiect dedicat mărcilor, de această dată alegând (sau, mai degrabă, fiind aleasă de) o speță care implică un nume de domeniu ".ro" identic cu o marcă înregistrată în Germania.                   1.Un nume de domeniu IDENTIC cu o marcă anterioară? Ce șanse ar avea? Știu că există o preferință în a decide în favoarea mărcilor atât de către arbitrii wipo cât și de majoritatea practicienilor întrucât mărcile sunt considerate a avea o mai mare greutate juridică comparativ cu numele de domenii. Dar speța aperent ușoară pentru mărci poate să pară dificilă pentru cel care dorește să găsească argumente pentru susținătorul numelui de domeniu. Nu aș vrea sa se piardă din vedere că numele de domeniu este, de asemenea, protejat prin înregistrarea acestuia constituindu-se în favoarea deținătorului drepturi de folosință exclusivă. Nu sunt drepturi de proprietate (later edit: Instanțe din Românie le-au atestat a fi "drepturi de proprietate intelectuală" ), într-adevăr, dar sunt drepturi, nu le putem ignora și sunt acordate deținătorului și doar acestuia, prin aceasta justificându-se atributul „exclusiv”. Nu putem accepta nici situația în care orice marcă, înregistrată în orice teritoriu, pe orice tip de serviciu sau produs, poate avea un drept de preferința împotriva oricărui nume de domeniu înregistrat sau care se va înregistra vreodată. Este adevărat că deținătorul mărcii nu poate să fie privat de posibilitatea de a-și înregistra nume de domenii care să transcrie denumirea de marcă, find liber să dețină și o sută de domenii, dacă acesta este modul în care consideră că trebuie să își promoveze online produsele. La fel de corect este și că înregistrarea unui nume de domeniu identic cu o marcă are mari șanse să inducă în eroare utilizatorii. Cu toate acestea, situații complexe ne pun în situația… Răspunde

OHIM, adică Oficiul pentru Armonizare pe Piața Internă, instituția sub autoritatea și prin intermediul căreia se pot înregistra mărci și desene la nivel comunitar, anunța recent că targetul de eficiență va fi atins, cel puțin în privința mărcilor, prin noul sistem Fast Track - gândit a accelera procesul de înregistrare fără niciun cost suplimentar. Ei da, îmbucurător, pentru că, ceea ce era deja îndeajuns de performant (referindu-mă exclusiv la sistemul electronic de depunere), ajunge să fie acum și mai rapid, instituția anunțând o reducere de cel puțin două ori a perioadei de înregistrare a unei mărci. Procedura de înregistrare a mărcilor comunitare prin sistemul Fast Track va fi disponibilă începând cu 24 noiembrie 2014 și va presupune cel puțin următoarele (spun "cel puțin" pentru că, deși ne apropiem de data lansării, sistemul este încă în lucru): - un timp mai scurt pentru examinare, redus, cum spuneam, cel puțin la jumătate; - perioada de opoziții nu va fi afectată, rămânând disponibile aceleași cunoscute 3 luni de la publicare; - plata se va realiza chiar la data depunerii cererii și va condiționa preluarea solicitării de înregistrare prin procedura accelerată. Deocamdată atât s-a comunicat și oricum, așa cum spuneam, sistemul era deja unul ce funcționa pe coordonate de normalitate, fiind ușor, accesibil, rapid. Un mare avantaj poate și predilecția instituției pentru lucruri într-adevăr utile, știut fiind că procedura de examinare OHIM nu implica și cercetarea înregistrării în raport cu mărcilor anterior depuse, așa cum se întâmplă de ceva vreme prin alte țări europene. DA, examinarea se ocupa de obiectivele reglementate oficial - și anume motivele absolute de refuz, fără a le amesteca cu altele, interesante mai mult pentru titularii mărcilor anterioare (motive relative) decât pentru oficiile gândite a fi imparțiale. N-aș vrea să concluzionez într-o notă pesimistă, așa că vă direcționez către platforma… Răspunde