Cred că sunteți la curent cu noile reglementări din UK - copyright-ul a luat în Marea Britanie o formă mai aproape de realitate, de nevoile de utilizare prezente și de drepturile societății în general. Parodia a intrat în legalitate prin precizările exprese ale actului modificator - The Copyright and Rights in Performaces Regulations 2014: "Fair dealing with a work for the purpose of caricature, parody or pastiche does not infringe copyright in the work". Mai sunt și alți pași mari făcuți de legislația britanică, dar eu mă voi opri la parodie pentru că I adore it, pentru că este esențială unui copyright sănătos și proporționat, pentru că lipsa ei înseamnă de fapt îngrădirea dreptului la liberă exprimare și, nu în ultimul rând, pentru că Lessig spunea că fără parodia nu am însemna nimic. Am glumit, declarația lui Lessig viza doar YouTube, aceasta susținând că, fără această formă de utilizare liberă nu ar fi existat nici YouTube. Printre alte schimbări esențiale care intră în vigoare începând cu 1 octombrie ca parte a reformei din UK, se numără și: • intrarea în vigoare a Legii privind Proprietatea Intelectuală - the Intellectual Property Act 2014; • aprecierea ca infracțiune a copierii cu intenție a unui desen înregistrat; • noi forme de protecție care să acopere și sfera de studii anterioare publicării, pentru a susține sectorul universitar și de cercetare • acceptarea webmarking pentru a indica drepturile de brevet prin simpla afișare a unei adrese web în locul informațiilor detaliate despre statusul de brevetare al unui produs; Aici puteți consulta actul modificator, care la final identifică sursa comunitară a fiecărei dispoziții interne și, dacă sunteți încântați de parodie și aveți ceva timp la dispoziție, puteți afla de AICI mai multe despre ce a însemnat parodia în UK până la schimbarea legislativă din această lună.… Răspunde

De cele mai multe ori, o astfel de afirmație intrigă pentru că, în percepția generală, a vorbi despre limitele drepturilor de autor este echivalent cu a le contesta sau cu a susține pirateria (btw, eu nu aș defini încă conceptul). Iar legea dreptului de autor oricum este percepută de cei mai mulți ca având o singură categorie de subiecte - autorii și titularii de drepturi de autor. Cu alte cuvinte se face abstracție de publicul larg, de societate în general și se evită să se vorbească de drepturile pe care noi toți le deținem atât asupra operelor din domeniul public cât și asupra operelor protejate prin drept de autor. 1. Care sunt limitele dreptului de autor? Limitările dreptului de autor (limitele în exercitare) au fost discutate și susținute încă de la primele forme de reglementare a protecției prin drept de autor și acestea în corelare în mod special cu funcția socială a acestuia. Funcția socială a dreptului de autor impune o dublă limitare - în durata sa - și în exercitarea anumitor prerogative. Adoph Diez vorbește, pentru a explica limitarea exercițiului dreptului de autor, despre un raport de tensiune între dreptul de autor și nevoile de informare ale societății moderne. Așadar dreptul de autor nu este perpetuu, cel puțin nu teoretic și chiar dacă sunt dese încercările anumitor titulari (a se vedea cazul Disney care, ulterior încetării protecției prin drept de autor, pretinde protecția prin marcă a multor titluri de filme și personaje), autorul sau succesorii săi în drepturi pot exercita prerogativele conferite de sistem doar pentru o perioadă de timp limitată la viața sa plus 70 de ani (excepția de 25 de ani pentru operele care devin publice pentru prima oară după încetarea protecției și cea de 50 de ani de la fixare/interpretare pentru titularii drepturilor conexe). Ce înseamnă… 2 răspunsuri