Cred ca va mai aduceti aminte de notificarea AIMR adresata Trilulilu si HOSTWAY Romania, in urma careia multi s-au apucat sa strige “asa le trebuie, sa terminam odata cu internetul ilegal” in contextul in care, firma Hostway este un participant onest si civilizat pe piata informationala. Va mai amintiti ca AIMR a trimis in judecata HOSTWAY si Trilulilu si probabil ca au fost retinute inclusiv argumentele juridice ale celor de la AIMR, potrivit carora era sustinuta aberanta circumstanta in care providerul Hostway Romania editeaza fisiere protejate de dreptul de autor, dand astfel o functie comerciala utilizarii acelor opere. Asta, evident, printre multe alte sustineri cu greutate de genul trimiterii la art.138 indice 5 din legea 8/1996 care, desi face vorbire doar de DREPTUL titularului de a institui masuri tehnice de protectie, a fost interpretat in actiunea AIMR ca evidentiind OBLIGATIA furnizorului de a utiliza tehnologiile de filtrare a informatiilor postate. Se faceau si trimiteri la jurisprundenta internationala, neputandu-se citi altceva printre randuri, decat “e greu, dificil pentru noi titularii sa ne protejam operele, sa investim atatia bani pentru masuri tehnice de protectie, oare nu este mai normal sa impunem altora sa faca asta??” Situatia insa s-a remediat out of court. Trilulilu si AIMR au convenit in privinta unei intelegeri, de care sincer nu m-am interesat, avand in vedere ca ma asteptam ca trilulilu crocodilu sa lupte pana la capat, mai ales ca ar fi avut sanse si el, nu numai Hostway. Prezentul insa pune in valoare aceeasi pozitie AIMR de participant activ in lupta pentru un internet cu muzica legala. Fac o paranteza si ma intreb - daca toate site-urile ".ro" vor avea doar muzica legala, oare partenerul AIMR - eOK va face fata concurentei? S-ar putea, avand in vedere ca in general carentele artistice sunt compensate de un pragmatism… Un răspuns

Sincer, nici nu intentionam sa scriu ceva despre intalnirea ORDA pentru ca discutiile au fost mai putin concrete, moderarea a lasat de dorit, organizatorii nu prea stiau ce subiecte necesita a fi dezbatute cu prioritate si fiecare a vorbit ce a crezut de cuvinta. Chiar vroiam sa ma limitez la a comenta succinct intalnirea pe site-ul apti si atat. Zoso m-a facut sa ma razgandesc. Sau cel putin urmatoarele comentarii mi-au atras atentia in sensul de a da o replica pe propriul blog “d-ra avocat de la apti vrea interzicerea retelelor p2p” si “o doamna avocat subliniaza ca utilizatorul de internet e diferit de utilizatorul offline de opere muzicale”. Cititind cele scrise de renumitul blogger mi-am pus o intrebare zic eu, destul de rezonabila, “am vorbit chiar atat de incet incat cei din spate nu au auzit nimic?” Redau pe scurt ce a transmis “d-ra avocat de la apti” pentru ca ceea ce au inteles unii puteti vedea pe www.zoso.ro. 1. Cu referire la critica adusa de ORDA in privinta rezolutiilor de neincepere a urmaririi penale in cazurile p2p, am sustinut ca “este incredibil ca o institutie a statului sa conteste o decizie a unui procuror in loc sa ia act de aceasta si sa realizeze ca poate norma in cauza nu se justifica din punct de vedere social”. Este probabil evident pentru cei mai multi ca prin aceasta sustinere in niciun caz nu mi-am exprimat dorinta ca retelele p2p sa fie interzice (c'mon) ci, dimpotriva, am nuantat faptul ca pana acum nu au putut fi retinute ca infractiuni utilizarile retelelor p2p, lucru pe care ORDA nu ar fi trebuit sa il catalogheze ca fiind justificat de “insuficienta pregatire a autoritatilor din domeniul sanctionarii faptelor de piraterie”. Adica incerci sa pui punctul pe “i” amintind deciziile prin care utilizarile p2p… 7 răspunsuri

Previous on “AIMR vs. HOSTWAY & TRILULILU”: -    AIMR  a notificat Hostway si Trilulilu instiintandu-i in ceea ce priveste anumite incalcari de drepturi de autor de la nivelul platformei Trilulilu; -    AIMR nu a identificat operele protejate, nici titlurile in baza carora exista drepturi asupra lor si nici macar temeiul juridic al raspunderii celor doua firme (nu in mod corect sa zicem) sustinand doar ca, prin intermediul site-ului Trilulilu sunt incalcate drepturi de autor, nu sunt aplicate masuri tehnice de protectie a drepturilor si in fapt, cele doua firme procedeaza la ceea ce AIMR numeste „punerea la dispozitia publicului a unor opere purtatoare de drepturi conexe fara consimtamantul titularilor”; -    Pe Cyberlaw am adaugat un post despre notificare din care multi au inteles ca cele doua firme activeaza in acelasi mod iar altii s-au hotarat sa stranga voturi pentru partidul piratilor! Evident nu in acelasi context confuz, dar tot ca urmare a postului, Bogdan Manolea a avut cateva insemnari pe propriul blog. Now on “AIMR vs. HOSTWAY & TRILULILU”: A venit si timpul judecatii! AIMR, mai hotarat ca oricand, dar in baza acelorasi rataciri, da in judecata Hostway si Trilulilu. Cu alte cuvinte, si rabdarea are o limita! Au facut notificari, destul de clare in conceptia lor, le-au trimis la fiecare societate in parte, au asteptat cat au asteptat, dar companiile in cauza (aceste firme conduse dupa regulile unei societati anormale in care drepturile producatorilor, interpretatilor nu sunt respectate) s-au aratat complet dezinteresate. Da, „paratele nu s-au conformat solicitarilor AIMR, dovedind, inca o data, o atitudine ce reprezinta un obstacol in prevenirea pirateriei”. Trebuie sa cititi cererea de chemare in judecata (aici, aici, aici si aici). Ma ocup pe rand de fiecare dintre argumentele principale aduse de AIMR: 1.    First – paratele ar asigura, prin intermediul site-ului Trilulilu, „utilizarea neautorizata… 3 răspunsuri

Vorbisem la sfarsitul lunii trecute de raspunderea furnizorilor de servicii hosting, cu referire in mod special la dispozitiile corespunzatoare din Directiva privind comertul electronic, astfel cum aceasta a fost implementata prin Legea nr.365/2002. Analizasem in articolul mentionat modalitatea in care prevederile Directivei fusesera transpuse intern, punand accentul in mod special pe injustetea instituirii unei raspunderi in sarcina hosting providerilor, raspundere in virtutea careia, acestia erau obligati sa actioneze in detrimentul clientilor proprii prin blocarea accesului la materiale „aparent ilegale”. Pentru mai multe detalii cititi Notice and take down policies (US), - o incercare de a pune mai multe intrebari decat de a trage anumite concluzii :) Răspunde

Din cand in cand, pentru a imi stimula creativitatea ascult (cateodata over and over again) cu placere discursurile prof. Lawrence Lessig si regasesc de fiecare data scurte precizari care pot face diferenta intre o gresita interpretare legislativa si una corecta, datorata unei perceptii complexe, de ansamblu a ceea ce inseamna text de lege (catre care tind, evident:)). Discursul prof. Lessig, la care am mai facut trimitere la inceputul acestui blog, aducea in discutie, printre altele, extremismul la care s-a ajuns pe plan international in incercarea de a opri abundenta de materiale care incalca drepturile de autor, dand ca exemplu acele “new technologies that automatically take down any content that has any copyrighted material in it whether or not there is a judgment of fair use that could be applied to that content”. Cu referire mai putin la materiale care incalca drepturile de autor si mai mult la lipsa acelei hotarari judecatoresti care sa stabileasca in mod definitiv si irevocabil ca o anumita activitate este ilegala, am analizat dispozitiile aferente raspunderii furnizorilor de servicii informationale din cadrul Legii comertului electronic pentru a vedea in ce masura any material could be taken down whether or not there is a judgment regarding the unlawfulness of this material. 2 răspunsuri