Text and Data Mining – interesul public și privat. Dacă ați citit articolul anterior, poate ați înțeles că ”mining”-ul nu înseamnă „extragere de texte” ci analiză calificată condusă prin sisteme automatizate pentru a descoperi noi cunoștințe și perspective. Aceste noi cunoștințe și perspective sunt rezultate reale care depind de performanța mining-ului dar, mai ales, de tipurile de date asupra cărora se realizează această procesare.  Sursele de text și date minate sunt diverse, de la baze de date private și publice până la rețele sociale și website-uri. Excepția de data mining introdusă prin noua propunere de directivă înseamnă pe scurt acordarea unor drepturi de reproducere și copiere organismelor de cercetare și doar acestora. Limitarea categoriilor de beneficiari a condus la numeroase obiecțiuni, susținându-se că dreptul la mining ar trebui să fie al nostru, al tuturor, fără nicio diferențiere “the right to read is the right to mine”. Nu știm, într-adevăr, nici măcar dacă este oportun ca dreptul la mining să fie reglementat în cadrul dispozițiilor corespunzătoare dreptului de autor și, stricto sensu, obiectul art.3 din DSM vizează dreptul de reproducere și copiere și nu activitatea propriu zisă de „text and data mining”. Dar, chiar și așa, o apreciere a categoriilor de beneficiari și a oportunității limitării acestora nu se poate face în absența înțelegerii corecte a activității de mining. Pentru că, înainte de a decide că dacă este incorect ca doar organismele de cercetare să beneficieze de dreptul la data mining, ar trebui putem înțelege de ce ar fi “nepotrivit” ca oricine să poată mina orice fel de date. 1.Ce fel de date pot fi “minate”? Doar publicațiile științifice, așa cum am fi tentați să credem? Citeam un articol recent, pe aceeași temă a folosirii inadecvate a tehnologiilor, în care se susținea că este foarte posibil ca consumatorii să nu înțeleagă… Răspunde