Pe lângă filtrul de upload și drepturile acordate publisher-ilor, Reforma Copyright la nivel european elaborează o nouă excepție denumită text and data mining, obligatoriu de implementat la nivelul statelor membre și considerată a acoperi un necesar în industria de cercetare. În urma modernizării cadrului de excepții și limitări, cercetătorii vor beneficia de un spațiu juridic mai clar pentru utilizarea unor instrumente inovatoare de extragere a textului și a datelor în scopuri de cercetare. art.3 "Statele membre prevăd o excepție de la drepturile prevăzute la articolul 2 din Directiva 2001/29/CE, la articolul 5 litera (a) și articolul 7 alineatul (1) din Directiva 96/9/CE și la articolul 11 alineatul (1) din prezenta directivă pentru reproducerile și extragerile efectuate de organismele de cercetare pentru a realiza extragerea textului și a datelor din opere sau alte obiecte la care au acces legal în scopuri de cercetare științifică." "Member States shall provide for an exception to the rights provided for in Article 2 of Directive 2001/29/EC, Articles 5(a) and 7(1) of Directive 96/9/EC and Article 11(1) of this Directive for reproductions and extractions made by research organisations in order to carry out text and data mining of works or other subjectmatter to which they have lawful access for the purposes of scientific research." Am redat inclusiv varianta în engleză a art.3 alin.(1) din DSM, pentru a observa că, spre diferență de traducerea românească, textul directivei vorbește, într-adevăr, de extragere, dar doar ca o componentă a activității specifice de text and data mining. Atât extragerea cât și reproducerea vor fi permise în contextul realizării text and data mining-ului. Ce înseamnă de fapt text and data mining? Varianta în română, care amintește exclusiv de extragerea textului și a datelor sună destul de nepotrivit, un cunoscător al legii copyright făcând, cel mai probabil, conexiune cu multele dintre dispozițiile… Un răspuns

Mă distrez din când în când cu terms and conditions, îmi delectez și activez mintea cu dichisurile avocaților care au lucrat pentru Facebook, Instagram ori Apple atâtea fascinante modele de frazeologie juridică de bun gust și bună inspirație. Mai ales de bună inspirație. Și mă opresc la Facebook Privacy Policy în care stocarea datelor cu caracter personal este enunțată prin formulări de genul “we receive data/we receive information” în timp ce procesul de “prelucrare” a acestor date se ascunde sub enunțuri de tipul “we use the information we receive about you in connection with the services and features we provide to our partners, the advertisers that purchase ads on the site”. Un alt mod de a spune că urmare a prelucrării datelor cu caracter personal (sau cum impune textul a “utilizării” în orice mod a acestora), acestea sunt transferate către terții identificați a fi parternerii și companiile care cumpără publicitate la nivelul platformei Facebook. Adică poate deveni importator de date cu caracter personal orice persoană fizică sau juridică, din orice colț al lumii, inclusiv din țări în care legislația nu asigură un minim nivel de protecție pentru prelucrarea/stocarea datelor cu caracter personal. Chiar și așa, mă gândesc ca FB nu ar putea fi acuzată de lipsă de transparență, pe de o parte consimțământul se subînțelege când se vorbește de “information you choose to share” iar pe de altă parte există și texte în care transmiterea/transferul datelor este clar exprimată – “We only provide data to our advertising partners or customers.” Am putea spune că există o minimă raportare la principiile protecției datelor cu caracter personal, precum existența consimțământului și corectă informare în privința categoriilor de destinatari. În realitate scopul prelucrării este destul de ambiguu formulat iar garanțiile oferite prin directiva 95/46/EC nu sunt respectate. A se remarca, expresii de genul… 3 răspunsuri

Salutare tuturor! Dupa ce am promis sau v-am promis ori MI-AM promis de atatea ori sa scriu despre retentia datelor, WTCI, ??????? si cate altele si dupa ce, oricare dintre aceste demersuri s-a blocat sau a esuat din varii si private motive, m-am hotarat sa spun DA copyright-ului, primei iubiri, cum s-ar spune. M-am oprit la copyright si mi-am permis satisfactia de a incerca sa sustin un argument in interesul titularului/autorului si nu al utilizarii for free. Explicabil prin aceea ca usurinta cu care am dizertat pe anumite teme a dezvoltat in timp o atractie destul de mare pentru contraargument. Este nevoie sa spun ca nu am uitat de mai vechile pasiuni tip creative commons, gpl si utorrent (big smile)? Revin si spun azi copyright in context Instagram pentru ca din 19 ianuarie 2013 au intrat in vigoare noile clauze de utilizare ale celui mai cunoscut serviciu de foto sharing potrivit carora Instagram va avea dreptul de a vinde orice fotografie uploadata la nivelul platformei sale, fara a se obliga in vreun fel fata de autor/titular. Cel putin asa vorbeste lumea. Mentionez inainte de toate: nu gasesc abuziv sa promovezi/furnizezi un serviciu de photo sharing care implica o cesiune gratuita, pentru ca exista un drept pe care ti-l garanteaza orice sistem, acela de a avea posibilitatea sa prezinti publicului orice tip de oferta comerciala (in limitele pretejarii drepturilor consumatorului, sa zicem), chiar si aceea in care interesul furnizorului este cu precadere protejat. Vorbim pana la urma de libertatea de a contracta, aplicabila si online, cu precizarea ca jurisprundenta si-a spus de mult cuvantul in ceea ce priveste valabilitatea acesteia, implicit a acelui accept prin bifarea termenilor si conditiilor. Altfel spus, indiferent de continutului noilor termeni, userul poate alege sa NU foloseasca serviciul. Ca o mica parantenza ma gandesc ca noul… Răspunde