Filtrul de upload introdus prin articolul 13 din propunerea de Directivă a Dreptului de Autor pe Piața Unică Digitală În articolul anterior am încercat să explic de ce răspunderea furnizorilor de servicii ajunge să intereseze titularii de drepturi și de ce această problematică poate influența modalitatea în care este folosită informația online de către fiecare dintre noi. Noua propunere de directivă (Directive on copyright in the Digital Single Market), la fel ca și directiva comerțului electronic influențează nu doar modul în care titularii vor ajunge să controleze internetul prin marile platforme de content ci și echilibrul menit să fie asigurat prin dreptul de autor între interesele publice, pe de o parte și cele ale autorilor, pe de altă parte. Pentru că, în concret, noile modificări legislative nu sunt decât metode indirecte de a schimba radical instituții precum cea a excepțiilor și limitărilor drepturilor de autor. Chiar nefiind operată o modificare expresă a excepțiilor din materia dreptului de autor, restrângerea sferei acestora poate fi explicată de însăși aplicabilitatea articolului 13 din propunerea de Directivă. Așa cum am explicat și în articolul menționat, filtrarea conținutului în funcție de drepturile și interesele autorilor va însemna eliminarea unei informații care confirma, în fapt, existența anumitor drepturi ale publicului, de acces la informații, de utilizare privată, de parodiere, etc. Așadar prevederi care legiferează parodierea sau utilizarea privată, de exemplu, pot exista în continuare, chiar în forme mult mai permisive, dar fără efect, cel puțin în mediul online, nemaifiind posibilă aplicabilitatea acestora. În plus, așa cum cunoaștem, drepturile corespondente excepțiilor și limitărilor nu sunt garantate de stat prin nici o prevedere, neexistând la nivelul dreptului material nici o instituție concretă de constrângere a titularilor de drepturi de a se conforma unui comportament care să țină cont de drepturile publicului, de utilizare neîngrădită a operelor a… Un răspuns

În perioada 23 martie – 15 iunie 2016 Comisia Europeană a întreținut o consultare publică despre excepția panoramei și despre rolul editorilor în circuitul valoric al dreptului de autor. Mi s-a părut foarte interesant să culeg câteva dintre informațiile corelate cu acest eveniment, nu doar pentru că o modificare legislativă aduce în prim plan acel interes public necesar a fi mereu evaluat cât și pentru că subiectul de discuție cu cetățeanul a privit o excepție destul de puțin discutată și anume excepția panoramei. Voi discuta doar de acest din urmă subiect al consultării, și anume de cel al excepției panoramei, cu o destul de mare răspândire în practică, și de dreptul conferit publicului de o astfel de reglementare. (Despre legătura dintre limitările în exercițiul drepturilor titularilor și drepturile născute în patrimoniului publicului larg am făcut vorbire AICI și AICI și este până la urmă un fapt ce nu necesită multe argumente, drepturile userilor fiind recunoscute de instanțe încă din 2004.) Excepția în cauză presupune în principal o limitare în exercitarea drepturilor garantate autorilor și altor titulari de drepturi de autor asupra operelor de arhitectură sau de sculptură expuse permanent în spațiul public. Corespunzător acestei limitări în drepturile titularilor, excepția instituie dreptul oricărei persoane de a se folosi de vizualul acestui tip de operă expusă public, drept care se traduce în concret prin posibilitatea legală a publicului larg de a dezvolta opere subsecvente care vor conține fragmentat sau integral imaginea operei expuse. Dreptul acordă astfel posibilitatea oricărei persoane de a se dezice de atitudinea pasivă de simplu observator al spațiului public și de avea o atitudine activă, creatoare, față de fiecare element al spațiului public. Observatorul devine astfel creator în condițiile prevederii care reglementează excepția panoramei în cadrul fiecărei legislații interne. Dreptul nostru, al publicului larg, de a fi inspirați de… Răspunde