Vorbisem la sfarsitul lunii trecute de raspunderea furnizorilor de servicii hosting, cu referire in mod special la dispozitiile corespunzatoare din Directiva privind comertul electronic, astfel cum aceasta a fost implementata prin Legea nr.365/2002. Analizasem in articolul mentionat modalitatea in care prevederile Directivei fusesera transpuse intern, punand accentul in mod special pe injustetea instituirii unei raspunderi in sarcina hosting providerilor, raspundere in virtutea careia, acestia erau obligati sa actioneze in detrimentul clientilor proprii prin blocarea accesului la materiale „aparent ilegale”. Pentru mai multe detalii cititi Notice and take down policies (US), - o incercare de a pune mai multe intrebari decat de a trage anumite concluzii :) Răspunde

Citeam recent ca operatorul unui website nu poate fi subiect al jurisdictiei aplicabile in oricare teritoriu in care site-ul este accesibil. Afirmatia necesita anumite precizari. In masura in care activitatea desfasurata pe respectivul website este una de gambling sau se adreseaza in mod special consumatorilor din anumite teritorii, utilizatorul de drept al website-ului va raspunde in conformitate cu legislatia aplicabila participantilor, respectiv cea aferenta teritoriului unde sunt situati acei consumatori target ai activitatii. Diferentierea astfel creata in functie de activitatea prestata pe respectivul website, este conferita de principiile „country of origin” si „country of reception”, primul dintre acestea fiind amintit ca regula de aplicabilitate generala in Directive 2001/31/EC (Electronic Commerce Directive), in vederea eliminarii conflictelor de competenta si stabilirii in acest mod a unor norme clare in ceea ce priveste raspunderea furnizorilor de servicii ale societatii informationale. Prevederile Directivei privind Comertul Electronic au fost completate cu cele ale Directivei 2006/123/EC (Directive on services in the internal market) care enunta anumite exceptii de la aplicarea principiului „country of origin” in ceea ce priveste serviciile de gambling, lottery sau cele care implica un drept al consumatorului prin modalitatea in care activitatea este desfasurata pe respectivul site, acestora fiindu-le aplicabile principiul „country of reception”, cunoscut de asemenea ca si principiul „country of destination” sau „habitual residence”. Răspunde