Monitorizarea utilizatorilor internet Supravegherea înseamnă monitorizare, studiere cu atenție și în detaliu, observare și inspecție cu scopul de a păzi sau a deține controlul anumitor fenomene. Supravegherea online implică studierea activității userilor pe internet, a pachetelor primite și trimise în rețea, a informațiilor/datelor asociate acestora, realizată cu ajutorul unor tehnologii de inspecție, selectare, analiză profundă (deep packet inspection și data mining). Citesc de ceva vreme despre supreghere și monitorizare mai mult și pentru a înțelege de ce omul modern nu respinge din start o astfel de practică prin care “cineva” ajunge să știe absolut orice despre el. Dacă nu ar fi fost evident pentru o parte dintre noi, în anul 2013 am învățat de la Edward Snowden că nu doar agențiile guvernamentele dar și sectorul corporate al serviciilor online (Google, Facebook, Yahoo etc) este angrenat în această mare afacere cu datele noastre, monitorizând pe cont propriu activitatea userilor. Plata serviciilor “for free” se face cu (sau fără) prețul unui  “consimțământ” acordat mult prea repede și în necunoștință de cauză, de a fi folosite informații precum locațiile noastre, mesajele schimbate cu prietenii, pozele din vacanță, conținutul de email-uri. Oricărui search făcut vreodată pe internet îi corespunde o înregistrare, care nu se pierde și nu va fi greu de procesat indiferent dacă aceasta corespunde sau nu celui de-al doilea milion de terabytes din câte date sunt stocate. Partea cea mai interesantă a practicilor corporate de supraveghere este că tehnologiile de inspecție a datelor nu sunt folosite doar cu scopul de ingerință și/sau filtrare a conținutului pentru prevenirea eventualelor încălcări de drepturi de autor, ci inclusiv pentru detectarea codurilor malițioase ca parte a obligațiilor de asigurare a securității rețelei. De fapt, mai corect spus, această supraveghere sau filtrare poate exista chiar fără să fie dedicată unui scop care să contravină intereselor invidului, putând… Răspunde

Controlul profund al pachetelor (Deep Pachet Inspection- DPI) este un tip de procesare a datelor (filtrarea conținutului) care inspectează în detaliu datele trimise prin intermediul unei rețele de calculatoare și, de obicei, ia măsuri prin blocarea, redirecționarea sau înregistrarea în mod corespunzător a datelor. Termenul de „profund” (deep) se referă la faptul că verificarea nu are în vedere doar informațiile din hearder (acea “etichetă” care descrie ce sunt, de la cine sunt și de unde merg, întocmai ca o scrisoare prin poșta tradițională), procedându-se la o examinare a însuși conținutul pachetului. În concret, pachetele de date sunt studiate, “despachetate” și urmărite individual, pe fiecare componentă în parte, așa cum explică și Geoffrey Challen într-un video foarte interesant despre deep packet inspection. În majoritatea cazurilor, conținutul pachetelor nu este monitorizat. Dar când un furnizor se angajează într-o inspecție profundă a pachetelor, face echivalentul deschiderii de scrisori într-un depozit poștal și citirea conținutului. Software-ul este folosit pentru a scana conținutul fiecărui pachet (și, uneori, îl loghează), iar apoi un pachet poate fi redirecționat (sau eliminat în întregime) în funcție de anumite criterii prestabilite. Interesul în folosirea acestei metode de filtrare a conținutului este de a identifica aplicațiile utilizate în rețea, dar unele dintre aceste dispozitive pot fi folosite și în alte scopuri; cei de la o companie ca Narus, de exemplu (implicat datorită lui NarusInsight în procesul de monitorizare fără mandat a abonaților AT&T intentat de EFF în 2006), pot să privească în interiorul întregului trafic dintr-o anumită adresă IP, să aleagă traficul HTTP, apoi să meargă și mai departe pentru a capta numai traficul către și de la Gmail și chiar să reasambleze e-mailurile care sunt scrise de către utilizatori. Într-adevăr, în timp ce inspecția profundă a pachetelor poate fi utilizată din motive inofensive și, în cele mai multe cazuri, perfect… Răspunde