Controlul profund al pachetelor (Deep Pachet Inspection- DPI) este un tip de procesare a datelor (filtrarea conținutului) care inspectează în detaliu datele trimise prin intermediul unei rețele de calculatoare și, de obicei, ia măsuri prin blocarea, redirecționarea sau înregistrarea în mod corespunzător a datelor. Termenul de „profund” (deep) se referă la faptul că verificarea nu are în vedere doar informațiile din hearder (acea “etichetă” care descrie ce sunt, de la cine sunt și de unde merg, întocmai ca o scrisoare prin poșta tradițională), procedându-se la o examinare a însuși conținutul pachetului. În concret, pachetele de date sunt studiate, “despachetate” și urmărite individual, pe fiecare componentă în parte, așa cum explică și Geoffrey Challen într-un video foarte interesant despre deep packet inspection. În majoritatea cazurilor, conținutul pachetelor nu este monitorizat. Dar când un furnizor se angajează într-o inspecție profundă a pachetelor, face echivalentul deschiderii de scrisori într-un depozit poștal și citirea conținutului. Software-ul este folosit pentru a scana conținutul fiecărui pachet (și, uneori, îl loghează), iar apoi un pachet poate fi redirecționat (sau eliminat în întregime) în funcție de anumite criterii prestabilite. Interesul în folosirea acestei metode de filtrare a conținutului este de a identifica aplicațiile utilizate în rețea, dar unele dintre aceste dispozitive pot fi folosite și în alte scopuri; cei de la o companie ca Narus, de exemplu (implicat datorită lui NarusInsight în procesul de monitorizare fără mandat a abonaților AT&T intentat de EFF în 2006), pot să privească în interiorul întregului trafic dintr-o anumită adresă IP, să aleagă traficul HTTP, apoi să meargă și mai departe pentru a capta numai traficul către și de la Gmail și chiar să reasambleze e-mailurile care sunt scrise de către utilizatori. Într-adevăr, în timp ce inspecția profundă a pachetelor poate fi utilizată din motive inofensive și, în cele mai multe cazuri, perfect… Răspunde

Acest articol ar trebui să fie o continuare a celui anterior despre furnizorii de hosting, despre răspunderea sau, mai degrabă, despre exonerarea de răspundere a acestora.   Care este povestea? Clientul de hosting este unul dintre mulți aceia dornici să își spună parerea despre multe lucruri interesante, printre care și despre o anumită universitate din București. Își creează un website și îl găzduiește la o firmă de hosting cu vechime pe piața românească și anume la EasyHost, fosta Hostway Romania. Totul decurge în mod firesc, o legătură contractuală fără probleme, mai ales că acest client este deținătorul unui cont în care sunt administrate mai multe website-uri. Mențiunea contului de hosting nu este întâmplătoare, veți vedea de ce. Se întâmplă însă ca EasyHost să primească o notificare din partea unui cabinet de avocatură care reprezenta universitatea în cauză, cu solicitarea expresă de „reziliere” a găzdurii site-ului. Am ținut să redau întocmai exprimarea cabinetului de avocatură pentru că mi s-a părut cel puțin surprinzătoare, prin alegerea unor formulări, spun eu, atipice. Cum suna sesizarea, ne apucă râsul... De la inedita solicitare de reziliere a unui contract între două persoane total străine de solicitantul notificării, să trecem și la alte cereri culese din notificare. De pildă, avocații instituției lezate mai somau de exemplu comunicarea persoanei “cui ați facturat găzduirea website-ului”. După ce vorbeau de contentul site-ului și îl numeau defăimător și calomniator, indicau dispozițiile art.36 din Legea 161/2003, pe care l-au redat în următorul mod: Pentru asigurarea transparenței securității sistemelor informatice și a protecției datelor personale, autoritățile și instituțiile publice cu compentențe în domeniu, furnizorii de servicii, oragnizațiile neguvernamentale și alți reprezentanți ai societării civile desfășoară activități comune și programe de prevenire a criminalității informatice. Textul este redat corect, chiar din ultima variantă actualizată a legii în cauză, dar se pune întrebarea –… Răspunde

Pentru ca fenomenul ACTA a luat amploare si actul international este deja cunoscut in Romania, trec peste introducere si evidentiez direct cateva dintre aspectele pentru care ACTA (Anti-Counterfeiting Trade Agreement) n-ar fi trebuit sa fie semnat cu atata usurinta. 1. ACTA propune definitii diferite de cele consacrate la nivel european/international pentru anumite institutii corespondente drepturilor de proprietate intelectuala Daca avem in vedere definita data marfurilor contrafacute (art.5), de exemplu, vom observa ca regulile instituite de textul tratatului pentru identificarea unei contrafaceri sunt total diferite de cele aferente testului riscului de confuzie si al riscului de asociere. Folosirea expresiei „care nu se poate distinge în aspectele sale esențiale de o astfel de marcă de comerț” propune in fapt o alta varianta de analiza si identificare a marfurilor contrafacute, studiul similitudinii acestora cu anumite marci anterioare parand a se realiza in baza unor reguli noi, diferite de cele regasite in legislatia interna ori comunitara. Existenta unor reguli noi, in privinta carora nu putem spune daca sunt sau nu in completarea normelor legislatiei interne, va conduce catre reale dificultati de interpretare, cu riscul ca aceleasi prevederi sa fie aplicate in mod diferit, cu marea probabilitate ca o anumita institutie, precum contrafacerea sa capete intelesuri contrare cu cele avute in vedere de legiuitor. 2. Procedurile speciale de genul masurilor asiguratorii si al ordonantelor presedintiale vor putea fi accesate de titularii de drepturi NU doar in circumstante exceptionale ci in orice cauza de incalcare a drepturilor de proprietate intelectuala Pe langa asa numitele „injunctions", pe care le consider a fi mai cunoscutele de noi „ordonante presedintiale”, textul ACTA face vorbire de masurile asiguratorii, unde un loc aparte il detine procedura ce nu necesita citarea partii adverse (inaudita altera parte). Este adevarat ca oricare dintre aceste proceduri reprezinta mijloace disponibile in toate sistemele de drept civil,… 2 răspunsuri