Cyberlaw

 

Decretul nr. 321 din 18.06.1956 privind dreptul de autor

ABROGAT prin Legea nr. 8/1996

Intrat în vigoare la 27.06.1956

CAPITOLUL 1
Dispozitii generale

Art. 1. – Dreptul de autor asupra operelor literare, artistice sau stiintifice, precum si asupra oricaror alte asemenea opere de creatie intelectuala, create pe teritoriul Republicii Populare Romane, este garantat autorilor in conditiile prezentului decret.
Dreptul de autor asupra operelor create in alte tari si folosite pe teritoriul Republicii Populare Romane este garantat:
a) cetatenilor romani, in conditiile prezentului decret;
b) celor care nu sint cetateni romani, in conditiile prevazute de conventiile internationale la care Republica Populara Romana este parte.

Art. 2. – Este autor persoana care a creat opera.
Autorul se bucura pe tot timpul vietii sale de dreptul de autor.
Dreptul de autor ia nastere din momentul cind opera a luat forma de manuscris, schita, tema, tablou ori alta forma concreta.

Art. 3. – Dreptul de autor are urmatorul cuprins:
1. dreptul de a aduce opera la cunostinta publicului;
2. dreptul de a fi recunoscut autor, opera urmind sa apara, la alegerea autorului, sub numele sau pseudonimul acestuia sau fara indicarea de nume;
3. dreptul de a consimti la folosirea operei de catre altii si de a cere incetarea actelor de folosire savirsite de altii fara consimtamintul sau;
4. dreptul la inviolabilitatea operei si la folosirea ei in conditii potrivite cu natura operei, tinind seama de imprejurari;
5. dreptul de a trage foloase patrimoniale din:
a) reproducerea si difuzarea operei;
b) reprezentarea sau executarea operei;
c) din orice alt mod de folosire licita a operei;
6. dreptul la reparatie patrimoniala in caz de folosire fara drept a operei.
Dreptul de autor nu se poate transmite prin act intre vii. El se transmite in cazul mortii autorului in masura prevazuta de lege.
Exercitiul drepturilor patrimoniale de autor poate fi cedat, insa numai pe timp limitat.

Art. 4. – Cind opera este rezultatul unei colaborari, dreptul de autor apartine in comun coautorilor, iar foloasele patrimoniale rezultate din exercitiul acestui drept se impart in mod egal, daca ei n-au convenit altfel.
In cazul in care contributia fiecarui autor este distincta, de natura sa poata fi valorificata separat, fiecare dintre coautori isi poate exercita drepturile personale nepatrimoniale asupra partii sale, fara insa a putea atinge interesele celorlalti coautori sau a prejudicia operei comune.

Art. 5. – La moartea autorului, sau, in cazul unei opere comune a vreunuia dintre coautori, sarcina de a apara paternitatea, inviolabilitatea si justa folosire a operei acestuia revine uniunii sau asociatiei respective de creatori sau, in lipsa acesteia, organului de stat competent.

Art. 6. – La moartea autorului sau a vreunuia dintre coautori, drepturile patrimoniale de autor se transmit prin mostenire, potrivit Codului Civil, insa numai pe urmatoarele termene:
a) sotului si ascendentilor autorului, pe tot timpul vietii fiecaruia;
b) descendentilor, pe timp de 50 ani;
c) celorlalti mostenitori, pe timp de 15 ani, fara ca in acest caz dreptul sa se poata transmite din nou prin mostenire.
Termenele prevazute la lit. b si c se socotesc de la 1 ianuarie al anului urmator mortii autorului.
Daca mostenitorii prevazuti la lit. c sint minori ei se vor bucura de aceste drepturi patrimoniale si dupa trecerea termenului prevazut mai sus, pina la dobindirea deplinei capacitati de exercitiu sau pina la terminarea studiilor superioare, dar numai pina la implinirea virstei de 25 ani.

Art. 7. – In cazurile aratate mai jos, autorul nu are folosinta drepturilor patrimoniale decit:
a) pe termen de 20 ani de la aparitia operei cu privire la cei care alcatuiesc enciclopedii, dictionare si culegeri;
b) pe termen de 10 ani de la aparitie cu privire la autorul unei serii de fotografii artistice;
c) pe termen de 5 ani de la aparitie cu privire la autorul de fotografii artistice separate.
Cu privire la operele enumerate mai sus, drepturile patrimoniale de autor se transmit prin mostenire pe timpul ramas din termenele prevazute, fara a se depasi cele aratate la art. 6.
Cu exceptia cazurilor prevazute la lit. a, b, c, de mai sus, durata dreptului patrimonial de autor este limitata la 50 de ani de la aparitia operei, in cazul cind acest drept apartine unei persoane juridice.

Art. 8. – La expirarea termenelor prevazute la art. 6 si 7 sau, in lipsa de mostenitori, din momentul mortii autorului, dreptul patrimonial de autor se stinge.

CAPITOLUL 2
Obiectul dreptului de autor

Art. 9. – Sint cuprinse in denumirea de opere asupra carora se exercita dreptul de autor, toate operele de creatie intelectuala din domeniul literar, artistic sau stiintific, oricare ar fi continutul si forma de exprimare, indiferent de valoarea si destinatia lor, cum sint: romane, nuvele, poezii, critici literare si de arta, cronici, recenzii, reportaje literare, scenarii de orice fel, manuale scolare si cursuri universitare si orice alte scrieri literare, stiintifice si publicistice; operele dramatice si dramatice-muzicale, operele coregrafice si pantomimele a caror punere in scena este stabilita in scris prin desene sau alt mod asemanator; compozitiile muzicale cu sau fara text; operele cinematografice si operele realizate pe cale de inregistrare fonica sau prin televiziune, operele de pictura, sculptura, grafica (ilustratii, afise artistice, caricaturi, desene, gravura, litografie, etc.) si arta decorativa, operele de arhitectura; operele de arta aplicata, ceramica, mozaic, vitralii si altele de acest gen, fotografiile artistice, ilustratiile, hartile, planurile, schitele si lucrarile plastice privitoare la oricare ramura a stiintei.

Art. 10. – Dau de asemenea nastere dreptului de autor:
a) traducerile, adaptarile si prelucrarile cu caracter literar, aranjamentele si orchestratiile de muzica si orice alte transformari ale operelor literare sau muzicale, insa numai daca acestea au un caracter creator;
b) traducerile, adaptarile si prelucrarile operelor tehnice sau stiintifice sau transformarile unor astfel de opere, daca efectuarea lor necesita cunostintele unui specialist in domeniul operei originale si reprezinta o munca intelectuala de creatie;
c) culegerile de opere literare, artistice sau stiintifice, cum sint antologiile, crestomatiile sau lucrarile didactice, care prin alegerea sau sistematizarea materialului constituie opere de creatie.
In toate cazurile drepturile autorilor operelor originale vor ramine neatinse.

Art. 11. – Studiourile cinematografice sau radiofonice si organizatiile de inregistrare mecanica au drept de autor asupra operelor colective pe care le realizeaza.
Autorul scenariului, al compozitiei muzicale, regizorul si orice alti creatori isi pastreaza fiecare dreptul de autor asupra operei sale cuprinsa in opera colectiva astfel realizata.

Art. 12. – Autorul unei opere aparute intr-un ziar sau intr-o alta publicatie periodica pastreaza dreptul de a o reproduce si folosi sub orice forma.

Art. 13. – Sint permise fara consimtamintul autorului, dar cu respectarea tuturor celorlalte drepturi ale acestuia:
a) inregistrarea mecanica a compozitiilor muzicale sau a lucrarilor artistice, literare ori stiintifice, pe discuri, bande de magnetofon, pelicula si orice alte mijloace, daca aceste compozitii sau lucrari au fost reproduse si difuzate;
b) transmiterea radiofonica ori prin televiziune sau inregistrarea ori filmarea in vederea retransmisiunii a operelor de orice fel din salile de spectacole sau localurile publice in care acestea sint reprezentate, executate sau expuse;
c) inserarea in culegeri, albume sau altele de acest gen pentru exemplificarea continutului ori in presa pentru ilustrarea unei teme, a unei opere literare, muzicale sau stiintifice, in fragmente sau integral, ori reproduceri dupa operele de arta plastica;
d) inregistrarea mecanica a operelor muzicale, literare sau artistice, in fragmente sau integral, in vederea radiodifuzarii, a televizarii sau a folosirii in jurnalele cinematografice.
Dispozitiile de la lit. c si d se vor aplica numai in privinta operelor anterior aduse la cunostinta publicului prin reproducere si difuzare, reprezentare, executare sau prin expunere.

Art. 14. – Sint permise fara consimtamintul autorului si fara plata vreunei remuneratii respectindu-se insa celelalte drepturi ale acestuia:
a) reproducerea chiar integrala, in ziare sau in alte publicatii periodice, radiodifuzarea sau prezentarea cinematografica cu titlu de informatie si de actualitate a discursurilor tinute in adunari publice;
b) reprezentarea, executarea, recitarea sau expunerea operelor dramatice, muzicale, coregrafice, literare sau stiintifice in cadrul activitatii obisnuite a scolilor, organizatiilor de masa, precum si a aceleia a caselor de cultura si a caminelor culturale in cazurile si conditiile prevazute prin Hotarire a Consiliului de Ministri;
c) publicarea, chiar integrala a operelor literare, muzicale sau stiintifice ori reproducerea operelor de arta plastica in manuale didactice, cursuri universitare, culegeri sau alte asemenea lucrari destinate invatamintului, cu exceptia operelor care au fost comandate special in acest scop si pentru care autorul pastreaza dreptul de remuneratie;
d) reproducerea si radiodifuzarea articolelor de presa;
e) extrase de mica intindere din opere literare, muzicale, cinematografice ori stiintifice, sau reproduceri, precum si prezentari cu ajutorul aparatelor optice a unor opere de arta plastica, servind exclusiv ca document explicativ pentru continutul scris sau vorbit in conferinte sau publicatii cu caracter stiintific, in lucrari de critica ori in darile de seama asupra expozitiilor publice, sau pentru popularizarea acestor opere prin radio si televiziune;
f) transpunerea operelor de pictura, gravura, desen, sau a altor opere de arta plastica prin sculptura, ori a operelor de sculptura prin pictura, gravura, desen si altele de acelasi gen, daca operele rezultate din aceste transpuneri nu se valorifica;
g) reproducerea in alte dimensiuni a operelor de arta plastica asezate in pietele publice, muzee, pinacoteci sau alte locuri publice cu incuviintarea organelor de conducere ale acestora; este insa interzisa copierea unei sculpturi prin mijloace mecanice, venind in contact direct cu opera.
Cu toate acestea cel care valorifica aceste reproduceri este obligat sa plateasca autorului remuneratia cuvenita insa numai daca ele au ca obiect principal opera de arta ca atare;
h) reproducerea operelor de arta plastica in filme, diafilme sau prin televiziune cu titlu de informare sau de prezentare accesorie.
Daca filmul, diafilmul, sau transmiterea prin televiziune are ca obiect principal reproducerea acestor opere, autorul are dreptul la plata remuneratiei;
i) expunerea operelor de arta plastica in expozitii publice;
j) fotografierea, copierea si reproducerea in orice mod a unei opere de arta plastica, daca aceasta nu se valorifica.

Art. 15. – In cazul folosirii operelor conform art. 13 si 14, trebuie sa se indice opera originala, numele autorului acesteia, al traducatorului sau al autorului operei derivate prevazute la art. 10, iar la operele de arta plastica trebuie sa se indice si locul unde se gaseste originalul precum si numele celui care a efectuat copia.
Aceste mentiuni se vor trece si in afisele, anunturile, publicatiile relative la opera realizata dupa o alta opera literara, artistica sau stiintifica.

Art. 16. – Opera artistica creata de autorul salariat al unei organizatii socialiste in cadrul obligatiilor rezultind din raportul sau de munca, poate fi folosita de acea organizatie pentru scopuri strins legate de activitatea sa, fara consimtamintul autorului, cu plata remuneratiei stabilite pentru aceste cazuri si cu respectarea tuturor celorlalte drepturi de autor.
Timp de 2 ani de la nasterea dreptului de autor, opera nu poate fi folosita de o alta persoana decit cu incuviintarea organizatiei in al carui serviciu a fost creata.

Art. 17. – Opera este considerata creata in cadrul obligatiilor ce rezulta pentru autor din raportul sau de munca, in sensul art. 16, daca asemenea obligatii sint mentionate in contractul de munca sau daca ele rezulta din nomenclatorul de functii ori din planul tematic al organizatiei sau din alte normative aplicabile in unitate cu caracter obligatoriu pentru angajat.

CAPITOLUL 3
Dispozitii privind exercitiul dreptului de autor

Art. 18. – Dreptul de autor poate fi valorificat direct sau prin contracte incheiate cu unitatile socialiste.
Apararea si urmarirea dreptului de reprezentare sau executare a operei este in sarcina uniunii sau asociatiei respective de creatori.

Art. 19. – Contractul privitor la exercitarea dreptului de autor se va incheia in forma scrisa, cuprinsul contractului neputindu-se dovedi prin martori.
Contractul va trebui sa indeplineasca toate cerintele legii pentru validitatea lui si sa cuprinda elementele necesare pentru determinarea remuneratiei tarifare sau totale cuvenite autorului.

Art. 20. – Contractele de comanda a unor opere viitoare vor cuprinde termenul de predare.
Persoana care a comandat opera are dreptul sa denunte asemenea contracte, daca opera nu indeplineste conditiile contractului; in acest caz, sumele incasate de autor ramin cistigate acestuia.
Oricare din parti va raspunde fata de cealalta pentru pagubele ce i-a pricinuit prin culpa sa.

Art. 21. – Daca in vederea crearii unei opere de orice fel care a facut obiectul unui contract de comanda s-au efectuat lucrari pregatitoare cu caracter de creatie, acestea, precum si cheltuielile ocazionate cu pregatirea acestor lucrari, vor fi platite autorului, daca cel care a facut comanda denunta contractul din motive temeinice si care nu pot fi imputate niciuneia dintre parti.

Art. 22. – Cesiunea dreptului de reproducere, multiplicare si difuzare nu cuprinde si transmiterea dreptului de proprietate asupra originalului, dupa cum transmiterea dreptului de proprietate asupra originalului nu implica si cesiunea dreptului de reproducere, multiplicare sau difuzare, daca nu s-a convenit altfel.
In contracte se va prevedea obligatia restituirii originalului, in toate cazurile in care nu s-a convenit transmiterea dreptului de proprietate asupra acestuia.

Art. 23. – Prin Hotarire a Consiliului de Ministri se vor reglementa normele de remunerare a autorilor si se vor stabili tarifele si modalitatile de plata.

Art. 24. – Clauzele contractuale care defavorizeaza pe autor fata de dispozitiile prezentului decret, fata de normele de stabilire a tarifelor de remunerare a dreptului de autor si a modalitatii de plata, precum si fata de prevederile instructiunilor ce se vor da in temeiul acestora, sint nule si inlocuite de drept cu dispozitiile obligatoriu corespunzatoare.

Art. 25. – Ministerul Culturii va alcatui contracte tip privind valorificarea dreptului de autor potrivit prevederilor prezentului decret, pentru fiecare gen de creatie.

Art. 26. – Exercitiul temporar al dreptului de reproducere si difuzare poate fi cedat numai printr-un contract scris, care va cuprinde termenele de predare, de acceptare, de aparitie si de difuzare.
Daca in contractul initial de editare nu s-a convenit altfel, reeditarea nu se poate efectua decit in temeiul unui nou contract.

Art. 27. – Contractele de editare pentru lucrarile ce urmeaza sa apara in ziare sau in alte publicatii periodice se pot incheia si verbal.

Art. 28. – Editura sau intreprinderea va putea ceda contractul de editare:
a) fie cu consimtamintul autorului si cu incuviintarea institutiilor, organelor sau organizatiilor centrale care indrumeaza si controleaza cele doua edituri sau intreprinderi;
b) fie cu instiintarea autorului din dispozitia acestor institutii, organe sau organizatii centrale, in caz de modificari organizatorice ale retelei de edituri sau intreprinderi; in acest caz, autorul, pentru temeinice motive, poate cere desfacerea contractului.

Art. 29. – Reprezentarea pentru prima data in public a unei opere dramatice, dramatice-muzicale, coregrafice sau a unei pantomime de catre o organizatie de spectacole, nu poate avea loc decit in temeiul unui contract scris.
Organizatia de spectacole este obligata sa reprezinte opera in conditiile si in termenul prevazut in contract.

Art. 30. – Daca opera a mai fost reprezentata in public, ea poate fi reprezentata, fara incheierea unui contract, cu respectarea dreptului autorului la remuneratie.

Art. 31. – In cazul unui contract de comanda privitor la o opera dintre cele prevazute la art. 29, organizatia de spectacol este obligata sa o reprezinte numai daca si-a asumat anume prin contract o asemenea obligatie.
In acest caz, dupa acceptarea operei comandate, termenul si conditiile de reprezentare vor fi stabilite de comun acord.

Art. 32. – Dreptul de a reprezenta opera poate fi cedat de catre organizatia de spectacole unei alte organizatii, cu consimtamintul autorului.

Art. 33. – Cesiunea exercitiului dreptului de folosire in film a unui scenariu cinematografic sau a unei compozitii muzicale se poate face numai pe baza unui contract scris incheiat intre autor si studioul cinematografic.

Art. 34. – Prin incheierea contractului de cesiune a exercitiului dreptului de folosire in film, autorul consimte implicit la reprezentarea in public a operei cinematografice realizate pe baza scenariului sau a compozitiei sale muzicale, cu respectarea drepturilor sale de autor.

Art. 35. – Radiodifuzarea sau transmiterea prin televiziune a operelor inedite de orice fel nu se poate face decit in temeiul unui contract scris.
Organizatia de radiodifuziune si televiziune are dreptul sa inregistreze si sa foloseasca in programele sale, de cite ori va socoti necesar, operele pentru care a incheiat contractul prevazut in alineatul precedent, precum si, fara incheierea de contract, operele de orice fel care au fost reproduse si difuzate, reprezentate, executate sau expuse in public, in schimbul unei remuneratii forfetare stabilite prin Hotarire a Consiliului de Ministri si platita prin organele uniunii sau asociatiei respective de creatori.

Art. 36. – Autorul unei opere radiodifuzate sau televizate pastreaza dreptul de a o folosi pe orice cale, chiar daca aceasta a facut obiectul unei comenzi speciale.

CAPITOLUL 4
Dispozitii finale, procedurale si tranzitorii

Art. 37. – Sumele de bani datorate autorului in baza dreptului de autor se bucura de aceleasi garantii legale ca si salariile si nu pot fi urmarite decit in aceleasi conditii.

Art. 38. – Utilajele, schitele, machetele, manuscrisele si orice alte lucruri care servesc direct la realizarea unei opere care da nastere dreptului de autor, nu pot forma obiect de urmarire silita.

Art. 39. – Pricinile cu caracter civil nascute din raporturile juridice reglementate prin prezentul decret se judeca de instantele judecatoresti.

Art. 40. – Incalcarea dispozitiilor prezentului decret in cazul in care ele constituie infractiuni, se va urmari si pedepsi potrivit prevederilor legii penale.
Actiunea penala pentru infractiunile privind dreptul de autor se pune in miscare la plingerea prealabila a partii vatamate, a uniunii sau asociatiei respective de creatori ori a Ministerului Culturii.

Art. 41. – Exercitiul dreptului de autor este supus prevederilor prezentului decret indiferent de data la care acest drept a luat nastere, cu exceptia drepturilor exercitate si a partii incasate din remuneratie pina la data intrarii in vigoare a decretului de fata.
In contractele in curs de executare, tarifele de remuneratie noi, stabilite conform art. 23 din prezentul decret, se vor aplica pentru calculul partii neincasate din remuneratie in masura in care noile tarife nu ating drepturile cistigate de autor conform contractelor.
Termenele privind dreptul de autor si exercitiul lui, prevazute in legi anterioare, vor continua sa curga pina la implinirea lor, fara a putea insa depasi termenele corespunzatoare cuprinse in prezentul decret, socotite de la intrarea lui in vigoare.

Art. 42. – Reglementarea dreptului de autor asupra operelor de arhitectura se va stabili prin Hotarire a Consiliului de Ministri potrivit principiilor cuprinse in prezentul decret si tinind seama de conditiile specifice decurgind din relatiile dintre autor, constructor si beneficiar.

Art. 43. – Legea asupra proprietatii literare si artistice, din 28 iunie 1923, Legea nr. 596 din 24 iulie 1946, Decretul nr. 19 din 16 februarie 1951, Decretul nr. 428 din 13 noiembrie 1952, art. 5 si 7 din Decretul nr. 591 din 24 decembrie 1955, precum si dispozitiile contrare prezentului decret cuprinse in orice alte acte normative referitoare la dreptul de autor, se abroga.

Art. 44. – Ministerul Culturii va da instructiuni de aplicare a prezentului decret.

Răspunde și tu