Cyberlaw

 

HOTĂRÂREA ARBITRALĂ din 2 august 2011, având ca obiect Metodologia privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor drepturilor conexe pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ prin intermediul serviciilor online sau mobile

Completul de arbitraj este constituit din:
Mihai Alexandru Tănăsescu – preşedinte
Tatiana Manolache Onofrei
Alice Mihaela David
Cătălin Ion Ciubotă
Edmond Gabriel Olteanu

Arbitrajul s-a desfăşurat în perioada 2 martie 2009-2 august 2011, dosarul fiind suspendat ca efect al formulării unei excepţii de neconstituţionalitate. Dosarul a fost reluat în actuala compunere a completului, la data de 18 octombrie 2010. Prin procesul-verbal din data de 22 octombrie 2010, completul a dispus suspendarea soluţionării cererii arbitrale până la soluţionarea cu caracter definitiv şi irevocabil a cererii de recuzare a membrilor completului, cerere cu care Asociaţia Naţională a Providerilor de Internet din România (ANISP) a învestit Tribunalul Bucureşti în Dosarul nr. 53.094/3/2010.
La data de 16 mai 2011, Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi (CREDIDAM) a depus la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor (ORDA), în vederea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, protocolul semnat de părţi, care au convenit forma finală a Metodologiei privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor drepturilor conexe pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ prin intermediul serviciilor online sau mobile, protocol pe care părţile îl semnaseră la data de 14 februarie 2011.
La data de 4 iulie 2011, ORDA a comunicat CREDIDAM necesitatea depunerii procesului-verbal şi a metodologiei completului de arbitraj în prezentul dosar.
În aceste împrejurări procedura arbitrală a fost reluată, iar la termenul din 29 iulie 2011 părţile au depus înscrisuri şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România (UPFR) a învestit completul de arbitraj să se pronunţe doar „dacă streamingul on demand este acoperit sau nu de metodologia de faţă”.
Pentru a da posibilitatea părţilor să ia cunoştinţă de înscrisuri şi de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la aplicabilitatea metodologiei şi cu privire la „streamingul on demand”, completul a fixat termen la data de 2 august 2011, dată la care, nemaifiind alte cereri de formulat, s-a acordat părţilor cuvântul pe fondul cererii de arbitraj.
S-a formulat de către Societatea Română de Televiziune (SRTV) o cerere de îndreptare a erorii materiale a încheierilor de şedinţă din 18 octombrie 2010 şi 22 octombrie 2010.
Toate părţile apreciază că această chestiune prealabilă nu este de natură să împiedice trecerea la dezbaterea în fond a cererii de arbitraj, iar, pe de altă parte, că arbitrii s-au mai pronunţat cu privire la aceste aspecte.
Nemaifiind chestiuni prealabile, completul arbitral acordă cuvântul părţilor pe fondul cererii de arbitraj.
UPFR solicită adoptarea formei finale a Metodologiei privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor drepturilor conexe pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ prin intermediul serviciilor online sau mobile, aşa cum aceasta a fost convenită de părţi, potrivit procesului-verbal şi protocolului din data de 14 februarie 2011, respectiv stabilirea faptului că utilizarea fonogramelor prin servicii online interactive nu face obiectul metodologiei anterior menţionate, cu respingerea oricăror pretenţii ale pârâtelor privind includerea serviciilor online interactive la cerere în obiectul acestei metodologii, pentru argumentele susţinute în cadrul notelor scrise depuse la acest termen.
UPFR subliniază că utilizarea fonogramelor prin servicii online la cerere corespunde dreptului patrimonial exclusiv de punere la dispoziţia publicului a fonogramelor, drept care este reglementat separat de remuneraţia echitabilă pentru comunicarea publică a fonogramelor atât în legislaţia naţională, cât şi la nivel internaţional.
Se fac menţiuni cu privire la gestiunea dreptului patrimonial exclusiv rezultat din utilizarea fonogramelor prin servicii online la cerere, în concret acesta fiind gestionat de producătorii de fonograme în mod individual, UPFR nefiind mandatat de aceştia pentru gestionarea colectivă a dreptului.
UPFR şi-a întemeiat concluziile pe dispoziţiile art. 1121, art. 105 alin. (1) lit. f) şi g) şi art. 106 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 14 din Tratatul OMPI privind interpretările şi execuţiile şi art. 3(2) b) din Directiva nr. 29/2001/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale drepturilor conexe în societatea informaţională, arătând că dreptul de comunicare publică este distinct de punerea la dispoziţie, că legea prevede protecţii diferite, respectiv dreptul la remuneraţie al producătorilor şi dreptul patrimonial exclusiv de a interzice sau a autoriza, în privinţa art. 105 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, protecţia fiind sporită.
Cu privire la regimul de gestionare a drepturilor rezultând din „streamingul on demand”, UPFR susţine că aceste drepturi pot fi gestionate numai individual şi că mandatele acordate de membrii săi vizează exclusiv serviciile noninteractive.
CREDIDAM solicită completului arbitral, strict pentru artiştii interpreţi, să ia act de înţelegerea părţilor din data de 14 februarie 2011 şi să aibă în vedere că punerea la dispoziţie este parte a comunicării publice, astfel cum aceste noţiuni sunt reglementate în Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi că, în cazul artiştilor interpreţi, obţinerea autorizării individuale exprese este imposibilă. Se mai arată că punerea în practică a dreptului nu se poate materializa decât în baza art. 1232 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.
CREDIDAM mai arată, făcând o descriere tehnică a noţiunii de „streaming on demand”, că aceasta nu reprezintă o tehnologie distinctă, fiind vorba de o procedură de accesare a unor fişiere, şi se suprapune cu procedura de accesare a informaţiilor/materialelor stocate în fişiere electronice. Ca tehnologie, streamingul este o tehnologie de transfer liniar a informaţiei specifică exclusiv transmisiilor în direct.
Societatea Română de Radiodifuziune (SRR) arată că noţiunea de punere la dispoziţia publicului este inclusă în aceea de comunicare publică, iar tarifele din protocolul semnat de părţi ar trebui să se aplice inclusiv pentru ceea ce UPFR înţelege prin „streamingul on demand”. SRR mai arată că varianta propusă de UPFR în sensul necesităţii autorizaţiei individuale exprese în cazul comunicării interactive ar duce la blocarea întregului sistem, fapt ce ar fi în defavoarea atât a titularilor de drepturi, cât şi a utilizatorilor.
ANISP susţine aceleaşi concluzii cu privire la faptul că streamingul on demand nu există ca tehnologie distinctă. Sunt invocate dispoziţiile art. 98 alin. (4), art. 105 alin. (2), precum şi ale art. 15 teza a doua din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.
Este menţionată Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 181/2008 pentru constituirea Comisiei de negociere a Metodologiei privind remuneraţia echitabilă datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ ori a reproducerilor acestora prin intermediul internetului sau al altor reţele de comunicaţii de date, care indică cadrul legal, în sensul aplicabilităţii art. 1065 coroborat cu art. 1231 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, şi susţine că soluţionarea cererii de arbitraj prin aplicarea altor texte de lege decât cele sus-menţionate ar reprezenta plus petita. S-a mai arătat că definiţiile comunicării publice şi a punerii la dispoziţia publicului sunt valabile şi în cazul titularilor de drepturi conexe.
Cu privire la înscrisurile depuse în arbitraj, chiar din contractele depuse de UPFR rezultă că acesta are mandat pentru gestiunea colectivă a dreptului de comunicare publică prin punerea la dispoziţia publicului.
Din dispoziţiile art. 130 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, rezultă că este vorba de o utilizare ce nu permite o autorizare individuală.
SRTV solicită, în principal, să se ia act că „streamingul on demand” este cuprins în metodologia acceptată de părţi. Totodată, mai arată că încadrarea juridică a comunicărilor electronice prin intermediul internetului nu este reglementată unitar la nivel european, datorită noutăţii domeniului. În aceste condiţii arată că se impune o soluţie care să asigure materializarea dreptului şi deblocarea pieţei. În acest sens, în subsidiar, solicită ca, în cazul în care completul va constata că streamingul on demand nu este reglementat de metodologia convenită de părţi, să aibă în vedere că, cel puţin în privinţa artiştilor interpreţi, o astfel de soluţie ar fi de natură să facă imposibil accesul publicului la arhiva de înregistrări audio şi video a SRTV şi SRR, aspect care ar prejudicia drepturile utilizatorilor. Mai mult, până în anul 1996 drepturile conexe nu au avut o reglementare legislativă, iar arhivele celor două instituţii publice sunt anterioare acestei date.
Au depus concluzii scrise UPFR, CREDIDAM şi ANISP.
Cauza a fost luată în pronunţare, deliberările având loc la data de 2 august 2011 la sediul ORDA, cu participarea tuturor arbitrilor.
Faţă de cererile părţilor, înscrisurile depuse în probaţiune şi concluziile părţilor, completul arbitral constată următoarele:
La data de 29 septembrie 2008, prin Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor nr. 181/2008 a fost constituită Comisia de negociere a Metodologiei privind remuneraţia echitabilă datorată artiştilor interpreţi sau executanţi şi producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ ori a reproducerilor acestora prin intermediul internetului sau al altor reţele de comunicaţii de date.
Negocierile au avut loc la data de 14 octombrie 2008, 23 octombrie 2008, 30 octombrie 2008, 5 noiembrie 2008, 17 noiembrie 2008, ocazii cu care au fost încheiate procese-verbale. Întrucât părţile nu au fost în măsură să ajungă la un acord cu privire la forma finală a metodologiei, la data de 6 martie 2009 s-a constituit completul de arbitraj în temeiul art. 1311 alin. (4) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare. După suspendările succesive arătate mai sus, completul arbitral a luat act de împrejurarea că între părţi s-a semnat la data de 14 februarie 2011 un proces-verbal/protocol prin care acestea au convenit asupra formei finale a Metodologiei privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor drepturilor conexe pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ prin intermediul serviciilor online sau mobile. Singura chestiune cu privire la care UPFR a învestit completul arbitral să se pronunţe a rămas dacă streamingul on demand este sau nu acoperit de metodologia convenită de părţi.
Completul reţine că streamingul on demand nu reprezintă prin el însuşi şi în mod distinct o modalitate de valorificare a drepturilor patrimoniale, fiind o aplicaţie tehnică a serviciilor streaming. Acesta reprezintă transmiterea datelor sub formă de flux, respectiv abilitatea unei aplicaţii de a reda date media într-un mod continuu, în timp ce aceste fluxuri sunt transmise clientului/utilizatorului printr-o reţea de date. Completul arbitral constată că părţile, prin art. 2 alin. (2) lit. a) şi b) şi prin art. 5 alin. (1) lit. a) din metodologia convenită, au prevăzut modalitatea de comunicare publică a fonogramelor de comerţ prin intermediul serviciilor online sau mobile, precum şi remuneraţia datorată de utilizatori pentru această comunicare publică (expres denumită de părţi streaming). În aceste condiţii, completul reţine că metodologia convenită de părţi şi care formează obiectul procesului-verbal/protocolului din data de 14 februarie 2011 se aplică şi streamingului on demand, ca varietate/aplicaţie tehnică a noţiunii de „streaming”, reglementată de părţi ca modalitate de comunicare publică.
Completul apreciază că, atât timp cât streamingul ca noţiune a fost recunoscut de părţi în cuprinsul metodologiei ca fiind o modalitate a comunicării publice supusă regimului de gestiune colectivă a drepturilor, nu există niciun temei ca o varietate/aplicaţie a acestei noţiuni, respectiv streamingul on demand, să aibă un regim juridic diferit.
Drept pentru care va respinge solicitarea UPFR în sensul limitării aplicabilităţii metodologiei convenite de părţi cu privire la streamingul on demand.
Completul constată că în privinţa streamingul on demand ca modalitate de comunicare publică sunt aplicabile dispoziţiile art. 15 alin. (1) teza a doua din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul că se consideră „publică orice comunicare a unei opere, prin mijloace cu fir sau fără fir, realizată prin punerea la dispoziţie publicului, inclusiv prin internet sau alte reţele de calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la aceasta din orice loc sau în orice moment ales în mod individual”.
Faţă de considerentele expuse, completul de arbitraj

HOTĂRĂŞTE:

Respinge cererea UPFR în sensul limitării aplicabilităţii metodologiei convenite de părţi cu privire la streamingul on demand.
Forma finală a metodologiei este următoarea:

METODOLOGIE
privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor drepturilor conexe pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ prin intermediul serviciilor online sau mobile

CAPITOLUL I
Dispoziţii generale

Art. 1. – (1) Comunicarea publică a fonogramelor de comerţ prin intermediul serviciilor online sau mobile se poate face după obţinerea licenţelor prevăzute la art. 130 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare.
(2) Licenţele se acordă de către organismele de gestiune colectivă (OGC) desemnate de ORDA în baza art. 1231 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, respectiv Centrul Român pentru Administrarea Drepturilor Artiştilor Interpreţi – CREDIDAM şi Uniunea Producătorilor de Fonograme din România – UPFR.

Art. 2. – (1) Licenţele acordate de organismele de gestiune colectivă în conformitate cu prevederile Legii nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi ale prezentei metodologii conferă persoanelor autorizate dreptul neexclusiv de comunicare publică prin intermediul serviciilor online sau mobile a fonogramelor de comerţ.
(2) Prin comunicare publică, în sensul prezentei metodologii, se înţelege efectuarea oricăreia dintre următoarele operaţiuni:
a) comunicarea către public a fonogramelor de comerţ prin intermediul serviciilor online sau mobile, fără posibilitatea de descărcare, efectuată cu titlu gratuit (fără a genera venituri pentru utilizator);
b) comunicarea către public a fonogramelor de comerţ prin intermediul serviciilor online sau mobile, fără posibilitatea de descărcare, efectuată cu titlu oneros (cu generarea de venituri pentru utilizator).
(3) Este utilizator, în sensul prezentei metodologii, orice persoană fizică sau juridică ce comunică publicului fonograme de comerţ prin intermediul serviciilor online sau mobile, fiind responsabilă de conţinutul paginii de internet.
(4) Utilizator autorizat este acea persoană care a îndeplinit procedura prevăzută la art. 3.

CAPITOLUL II
Autorizare

Art. 3. – (1) În vederea obţinerii licenţelor, solicitantul trebuie să ceară organismelor de gestiune colectivă eliberarea acestora cu cel puţin 10 zile înainte de efectuarea comunicării publice prin intermediul serviciilor online sau mobile a fonogramelor de comerţ.
(2) Odată cu depunerea cererii de autorizare, solicitantul are obligaţia de a depune la organismele de gestiune colectivă următoarele documente, după caz: fotocopia actului de identitate sau fotocopia certificatului de înmatriculare şi/sau înregistrare fiscală, dovada rezervării domeniului internet şi indicarea reţelei mobile utilizate pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ.
(3) Cererea de autorizare şi documentele prevăzute la alin. (2) pot fi transmise în format pdf sau similar la adresele de e-mail autorizare@credidam.ro şi autorizare@upfr.ro
(4) Organismele de gestiune colectivă vor pune la dispoziţia utilizatorilor, pe pagina proprie de internet ori la sediul lor, modelul cererii de autorizare, conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 la prezenta metodologie.

Art. 4 – (1) În termen de maximum 10 zile de la depunerea cererii de autorizare însoţite de toate documentele prevăzute la art. 3 alin. (2), organismul de gestiune colectivă este obligat să încheie cu solicitantul licenţa neexclusivă de utilizare prin intermediul serviciilor online sau mobile a fonogramelor de comerţ. Licenţa neexclusivă se poate încheia şi prin corespondenţă (e-mail, fax, poştă).
(2) Depăşirea termenului prevăzut la alin. (1) prezumă buna-credinţă şi calitatea de utilizator în sensul definiţiei date la art. 2 alin. (4) a oricărui solicitant care a respectat întocmai procedura de autorizare prevăzută la art. 3 alin. (1)-(3) şi, cu toate acestea, nu a intrat în posesia licenţei neexclusive în formă scrisă, cu excepţia situaţiei când neîncheierea licenţei se datorează culpei exclusive a solicitantului.
(3) Licenţele de utilizare prin intermediul serviciilor online sau mobile a fonogramelor de comerţ sunt limitate în timp conform prevederilor alin. (5), se încheie în formă scrisă între organismele de gestiune colectivă şi solicitantul utilizator şi îi conferă acestuia din urmă dreptul neexclusiv de comunicare publică prin intermediul serviciilor online sau mobile a fonogramelor de comerţ.
(4) Modelul licenţei face parte integrantă din prezenta Metodologie şi este prevăzut în anexa nr. 2.
(5) Licenţa neexclusivă este netransmisibilă şi se acordă pentru o perioadă de 3 ani, iar la solicitarea expresă a utilizatorului, pentru o perioadă mai scurtă.
(6) La expirarea duratei sau în cazul modificărilor incidente ale cadrului legislativ se reia procedura de autorizare reglementată prin metodologia şi normele legale în vigoare la acea dată.

CAPITOLUL III
Remuneraţii

Art. 5. – (1) Pentru comunicarea publică prin intermediul serviciilor online sau mobile a fonogramelor de comerţ, utilizatorii vor plăti fiecărui organism de gestiune colectivă a drepturilor conexe menţionat la art. 1 alin. (2) o remuneraţie stabilită după cum urmează:
a) pentru comunicarea către public prevăzută la art. 2 alin. (2) lit. a) a fonogramelor de comerţ aflate în medii de stocare disponibile la adresa paginii de internet a utilizatorului (URL), constând în ascultarea acestora de către public, fără a genera venituri pentru utilizator:

Nr. fonograme 1-20 21-200 201-1.000 peste 1.000
Remuneraţie lunară/OGC 5 lei 7 lei 10 lei 20 lei
– În situaţia utilizatorilor care oferă spre ascultare (streaming) peste 200 de opere muzicale, la fiecare tranşă de câte 300.000 de ascultări lunare se adaugă câte o remuneraţie echivalentă celei stabilite în tabelul de mai sus.
– Pentru utilizarea ca muzică de fundal a fonogramelor de comerţ se datorează o remuneraţie lunară în cuantum de 4 lei/OGC, indiferent de numărul de accesări ale paginii de internet sau de caracterul comercial ori necomercial al acesteia, cu condiţia ca într-o lună să nu fie folosit ca muzică de fundal un număr mai mare de 3 fonograme de comerţ, în caz contrar urmând să se plătească remuneraţiile din tabelul de mai sus;
b) pentru comunicarea către public prevăzută la art. 2 alin. (2) lit. b) a fonogramelor de comerţ aflate în medii de stocare disponibile la adresa paginii de Internet a utilizatorului (URL), constând în ascultarea acestora de către public, cu generarea de venituri pentru utilizator:

Nr. de ascultări lunar
< 300.000 300.001- 600.000 600.001- 1.000.000 > 1.000.001
Nr. de
fonograme
utilizate lunar
1-500 50 lei/OGC 100 lei/OGC 150 lei/OGC 200 lei/OGC
501-1.000 75 lei/OGC 150 lei/OGC 225 lei/OGC 300 lei/OGC
peste 1.000 100 lei/OGC 200 lei/OGC 300 lei/OGC 400 lei/OGC

Art. 6. – (1) Plata remuneraţiilor se efectuează până la data de 25 a lunii următoare celei pentru care sunt datorate, în contul fiecăruia dintre organismele de gestiune colectivă a drepturilor conexe menţionate la art. 1 alin. (2).
(2) În caz de întârziere la plata remuneraţiilor, utilizatorii
datorează penalităţi de 0,15% pentru fiecare zi de întârziere.

Art. 7. – Remuneraţiile stabilite prin prezenta metodologie pot fi modificate anual, în conformitate cu dispoziţiile art. 1314 din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare.

CAPITOLUL IV
Furnizarea informaţiilor

Art. 8. – Utilizatorii fonogramelor de comerţ sunt obligaţi ca până la data de 20 a fiecărei luni pentru luna precedentă să comunice fiecărui organism de gestiune colectivă un raport cuprinzând:
a) numărul total al fonogramelor de comerţ postate pe site sau comunicate public prin servicii de telefonie mobilă într-o lună calendaristică, titlul, interpretul şi numărul de ascultări/ fonogramă, precum şi tipul de utilizare;
b) numărul total de comunicări publice (ascultări)/lună.

CAPITOLUL V
Dispoziţii finale

Art. 9. – Prezenta metodologie intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, în conformitate cu art. 1312 alin. (8) şi (9) din Legea nr. 8/1996, cu modificările şi completările ulterioare, coroborat cu art. 11 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Cu apel în termen de 30 de zile de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Pronunţată astăzi, 2 august 2011, la sediul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor din municipiul Bucureşti, Calea Victoriei nr. 118.

ÎNCHEIERE
Şedinţa în camera de consiliu din data de 22 septembrie 2011

Din oficiu, completul de arbitraj a formulat o cerere de îndreptare a erorii materiale din dispozitivul Hotărârii arbitrale din 2 august 2011, având ca obiect Metodologia privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor drepturilor conexe pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ prin intermediul serviciilor online sau mobile.
Totodată, completul de arbitraj a luat în discuţie şi cererea de îndreptare a unor erori materiale formulată de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România, cerere înregistrată la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor cu nr. 11.243 din 5 septembrie 2011.
Cererile au fost soluţionate în camera de consiliu fără citarea părţilor.

COMPLETUL

constată că au fost strecurate erori materiale la art. 3 alin. (4) şi art. 4 alin. (4) din dispozitivul Hotărârii arbitrale din 2 august 2011, care trebuie îndreptate în sensul eliminării expresiei „conform modelului prevăzut în anexa nr. 1 la prezenta metodologie” de la art. 3 alin. (4) din Metodologia privind stabilirea remuneraţiilor cuvenite titularilor drepturilor conexe pentru comunicarea publică a fonogramelor de comerţ prin intermediul serviciilor online sau mobile (metodologie), precum şi al eliminării în totalitate a alin. (4) al art. 4 din metodologie şi astfel alin. (5) al art. 4 va deveni alin. (4), iar alin. (6) al art. 4 va deveni alin. (5).
Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi metodologia conformă cu originalul, depusă de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România la solicitarea completului de arbitraj,
Completul de arbitraj constată că cererile sunt întemeiate şi astfel, în conformitate cu art. 281 din Codul de procedură civilă, va îndrepta erorile materiale strecurate în dispozitivul hotărârii, în sensul arătat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

COMPLETUL DE ARBITRAJ

HOTĂRĂŞTE:

Admite cererea de îndreptare a erorii materiale formulată din oficiu de către completul de arbitraj.
Dispune îndreptarea erorii materiale din Hotărârea arbitrală din 2 august 2011, în sensul că alin. (4) al art. 3 din metodologie va avea următorul conţinut: „Organismele de gestiune colectivă vor pune la dispoziţia utilizatorilor, pe pagina proprie de internet ori la sediul lor, modelul cererii de autorizare.”
Alin. (4) al art. 4 din metodologie va fi eliminat în totalitate şi astfel alin. (5) al art. 4 va deveni alin. (4), iar alin. (6) al art. 4 va deveni alin. (5).
Admite în parte cererea de îndreptare a unor erori materiale formulată de Uniunea Producătorilor de Fonograme din România.
Dispune îndreptarea erorii materiale din Hotărârea arbitrală din 2 august 2011, în sensul că alin. (2) lit. a) din art. 2 din metodologie va avea următorul conţinut: „comunicarea către public a fonogramelor de comerţ prin intermediul serviciilor online sau mobile, fără posibilitatea de descărcare, efectuată cu titlu gratuit (fără a genera venituri pentru utilizator de genul: abonamente, publicitate, sponsorizări, tarife de acces etc.)”.
Alin. (2) lit. b) din art. 2 din metodologie va avea următorul conţinut „comunicarea către public a fonogramelor de comerţ prin intermediul serviciilor online sau mobile, fără posibilitatea de descărcare, efectuată cu titlu oneros (cu generarea de venituri pentru utilizator de genul: abonamente, publicitate, sponsorizări, tarife de acces etc.)”.
Alin. (2) al art. 5 din metodologie va avea următorul conţinut: „Remuneraţiile prevăzute la alin. (1) sunt datorate pentru fiecare site în parte.”
Respinge cererea Uniunii Producătorilor de Fonograme din România referitoare la îndreptarea erorii materiale strecurate la art. 1 din metodologie, în sensul înlocuirii lit. b) cu lit. a) a alin. (1) al art. 130 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, cu modificările şi completările ulterioare, deoarece nu este vorba de o eroare materială existentă în hotărârea arbitrală.

Răspunde și tu