Sincer, nici nu intentionam sa scriu ceva despre intalnirea ORDA pentru ca discutiile au fost mai putin concrete, moderarea a lasat de dorit, organizatorii nu prea stiau ce subiecte necesita a fi dezbatute cu prioritate si fiecare a vorbit ce a crezut de cuvinta. Chiar vroiam sa ma limitez la a comenta succinct intalnirea pe site-ul apti si atat.

Zoso m-a facut sa ma razgandesc. Sau cel putin urmatoarele comentarii mi-au atras atentia in sensul de a da o replica pe propriul blog “d-ra avocat de la apti vrea interzicerea retelelor p2p” si “o doamna avocat subliniaza ca utilizatorul de internet e diferit de utilizatorul offline de opere muzicale”.

Cititind cele scrise de renumitul blogger mi-am pus o intrebare zic eu, destul de rezonabila, “am vorbit chiar atat de incet incat cei din spate nu au auzit nimic?” Redau pe scurt ce a transmis “d-ra avocat de la apti” pentru ca ceea ce au inteles unii puteti vedea pe www.zoso.ro.

1. Cu referire la critica adusa de ORDA in privinta rezolutiilor de neincepere a urmaririi penale in cazurile p2p, am sustinut ca “este incredibil ca o institutie a statului sa conteste o decizie a unui procuror in loc sa ia act de aceasta si sa realizeze ca poate norma in cauza nu se justifica din punct de vedere social”.

Este probabil evident pentru cei mai multi ca prin aceasta sustinere in niciun caz nu mi-am exprimat dorinta ca retelele p2p sa fie interzice (c’mon) ci, dimpotriva, am nuantat faptul ca pana acum nu au putut fi retinute ca infractiuni utilizarile retelelor p2p, lucru pe care ORDA nu ar fi trebuit sa il catalogheze ca fiind justificat de “insuficienta pregatire a autoritatilor din domeniul sanctionarii faptelor de piraterie”.

Adica incerci sa pui punctul pe “i” amintind deciziile prin care utilizarile p2p NU au fost considerate ilegale si se intelege ca, de fapt, doresti interzicerea retelelor p2p!

Nu pretind ca Zoso ar trebui sa cunoasca terminologia juridica pentru a-si da seama ce am vrut sa spun (e normal, nu lucreaza in domeniu), consider totusi ca este de bun simt, ca, inclusiv atunci cand nu cunosti domeniul ori sensul unor fraze iti este strain, sa te documentezi sau, cel putin, sa incerci sa redai realitatea asa cum este ea.

2. In contextul intrebarilor adresate de insusi Zoso cu privire la ceea ce inseamna “utilizator”, mi-am permis sa amintesc reprezentantilor ORDA ca unui asemenea acord, ce trateaza operele din mediu digital, ii sunt aplicabile nu numai dispozitiile Legii nr.8/1996 ci si cele aferente comunicatiilor electronice ori comertului electronic, drept pentru care, ar fi de preferat sa ne raportam la o terminologie consacrata sau sa incercam sa definim ceea ce inseamna “utilizator” tocmai pentru ca nimeni sa nu presupuna ca ar putea fi vorba de “utilizator internet” (adica orice persoana care are acces la internet) ci de “utilizatorii de opere protejate” (autorizati sau neautorizati).

Cred ca sunteti de accord cu mine ca este dezamagitor sa constati ca bunele intentii sunt deseori rasplatite intr-un mod urat.

Cat despre subiectul in cauza, adica Acordul pentru dezvoltarea si protectia operelor pe noile retele digitale, va invit sa cititi mai multe pe blogul lui Bogdan Manolea. Pozitia Asociatiei pentru Tehnologie si Internet a fost facuta publica pe site-ul apti, ar fi util sa o cititi, in cazul in care va intereseaza subiectul. In ceea ce ma priveste, consider deosebit de importante urmatorele aspecte:

1. Pentru ca prin mentionatul acord se doreste in principal crearea unui grup de lucru care sa studieze problematica operelor in mediu digital, orice discutie in acest sens trebuie sa plece de la o foarte buna cunoastere a ceea ce inseamna institutia drepturilor de autor. Tocmai de aceea mi s-a parut oportun ca toti participantii ar trebui constientizati in ceea ce priveste importanta mentinerii unui echilibru intre drepturile si interesele titularilor, pe de o parte si drepturile si interesele publicului larg, de acces la opere, la cultura, in general.

2. In masura in care toti vor intelege de ce este normal sa vorbim si sa protejam nu doar creatorii ci si publicul, adica “utilizatorii” de opere protejate, vom intelege de ce este necesar sa nu mai insistam in privinta asa numitul efect negativ al retelelor p2p. Fara a intra intr-o dezbatere pur juridica, apreciez ca evolutia actuala a societatii demonstreaza ca, dimpotriva, aceste sisteme ar putea fi folosite chiar in avantajul titularilor de drepturi, cu sanse de incasari deosebit de mari pentru acestia, daca luam in considerare posibilitatea unui sistem p2p la care orice persoana poate avea acces contra unui cost lunar minim (este doar un ex).

3. Insistentele titularilor de drepturi in privinta masurilor tehnologice de protectie vin in contradictie exact cu acest principiu al mentinerii echilibrului de interese. Atlfel spus, dreptul creatorului de a aplica anumite masuri de protectie asupra operei nu ar trebui privit ca o metoda prin care titularul poate interzice accesul publicului la opera sa (dreptul oricarei persoane la copia privata, de ex).

4. Nu trebuie sa uitam faptul ca intermediari in aceasta relatie “titular – utilizator de opere” stau, de cele mai multe ori, furnizorii de servicii de comunicatii electronice sau de servicii ale societatii informationale. ISP-istii, furnizorii de hosting, furnizorii de platforme ugc suporta in prezent consecintele unor legi cu multe lacune, in virtutea carora pot fi trasi la raspundere pentru faptele propriilor clienti, situatie ce merita a fi luata in considerare prin mentionatul acord, in masura in care grupul de lucru se doreste a fi unul echitabil, care studiaza interesele tuturor entitatilor implicate.

Am atras atentia asupra art.14 alin.(1) lit.a) din Legea nr.365/2002 in virtutea caruia, desi furnizorul de servicii nu este in pozitia de a verifica legalitatea unui continut gazduit pe propriul server, totusi raspunderea acestuia poate fi angajata, in masura in care “are cunostinta de fapte sau circumstante din care sa rezulte ca informatia in cauza ar putea vatama drepturile unui tert”. Neraportarea la o decizie judecatoreasca, prin care sa se stabileasca in mod clar titlurile detinute si vatamarile reclamate, impun furnizorului (in mod absurd evident) a proceda, in mod individual, la o evaluare juridica tocmai pentru a nu risca aplicarea unui masuri abuzive impotriva propriilor clienti (a se lua in considerare cazul in care un furnizor de hosting este obligat sa elimine un continut al propriului client ca urmare a unei notificari transmise de un pretins titular de drepturi).

5. In considerarea pct.4 este important de studiat de catre toti participantii problematica exonerarii responsabilitatii furnizorilor de servicii ce faciliteaza accesul la o informatie sau care transmit si stocheaza aceasta informatie.

Cam atat, deocamdata, sper sa reusim sa sustinem pozitia APTI in cadrul urmatoarelor intalniri si astept cu interes blogul promis – in care toti participantii vor putea colabora online in sensul de a ajunge la un punct de vedere comun.