Recunosc ca m-am oprit asupra cazului Fairy vs. The Associated Press inca din momentul in care am discutat pentru prima oara despre fair use. In afara faptului ca speta pare interesanta prin felul in care implica imaginea mult-discutatului presedinte Obama, cred ca fiecare caz dezvoltat pe tema fair use atrage atentia sau ar trebui sa atraga „by default” atentia oricarui specialist IP. Si nu numai specialistilor – juristi sau avocati, cat si celor care prin activitatea pe care o presteaza creeaza opere – ma refer in primul rand la designeri si web designeri, uneori prea putin preocupati daca ceea ce aduc la cunostinta publicului prezinta elemente de originalitate sau daca modul de transformare al unor opere preexistente este legal sau nu. Despre transformari si/sau modificari se vorbeste si in cazul Shapard Fairy, cunoscut designer din USA care s-a folosit in creatia sa de imaginea presedintelui Obama dintr-o fotografie realizata de Mannie Garcia si asupra careia The Associated Press pretinde drepturi de autor. Un aspect destul de clar poate fi remarcat inca de la inceput, in sensul ca ceea ce a stat la baza posterului folosit in campania presedintelui USA nu a fost fotografia in sine ci imaginea presedintelui preluata ca atare, as spune fara vreun aport de creativitate, de catre fotograful Mannie Garcia. Asa cum se prezenta situatia m-as fi asteptat ca Mannie Garcia sau The Associated Press sa reclame incalcarea dreptului de autor de catre Fairy, situatia insa s-a prezentat totul opus, in sensul ca, la data de 9 februarie 2009, Fairy a a fost cel care a facut primul pas, solicitand instantei din New York sa recunoasca prin decizia acesteia ca utilizarea fotografiei apartinand lui Mannie Garcia este protejata de doctrina utilizarior permise (Fair Use Doctrine). Este evident ca datorita similitudinilor pe care le prezinta posterul creat de… 2 răspunsuri

Sunt sigura ca ati citit cel putin odata un articol despre fair use. Multi trec cu vederea o astfel de sintagma, altii o apreciaza ca atare, considerand-o unul dintre subiectele care intereseaza in mod special practicienii din domeniul juridic. Pentru cei care, din anumite motive, au facut o pasiune pentru copyright, „fair use” de cele mai multe ori intriga sau, dimpotriva, reprezinta rezolvarea favorabila a multor spete de „copyright infringement”. In esenta, fair use reprezinta o doctrina (transpusa ulterior in US Copyright Law) ce insumeaza limitele exercitarii dreptului de autor, adica acele situatii in care o reproducere sau o utilizare a unei opere este permisa fara incalcarea drepturilor autorilor. Motivul este foarte clar – drepturile conferinte autorilor sunt limitate inclusiv ca modalitate de exercitiu (pe langa perioada), legislatia aferenta copyright-ului necreand posibilitatea de control absolut. Astfel, fie ca ne place sau nu, si chiar in pofida ultimelor tendinte de avantajare a titularilor de drepturi in detrimentul publicului consumator (vezi proiectul de extindere a protectiei drepturilor conexe la 95 de ani si situatia DRM-urilor), oricine poate copia o opera fara consimtamantul autorului pentru uzul personal si oricine poate transforma o opera daca aceasta nu este pusa la dispozitia publicului sau daca transformarea este o parodie sau o caricatura. Sunt doar trei dintre posibilitati, celelalte pot fi regasite in cadrul art.33 din Legea nr.8/1996 (pentru ca desi am inceput cu legislatia americana, am preferat ca exemplele sa fie redate din cea romana, situatia prezentandu-se in mod similar, cu foarte putine diferente si la nivel european, in concluzie si in Romania). Prin urmare, reproducerile in scop informativ, de scurte extrase din opere, utilizarile pentru ilustrare in invatamant sau cercetare, transformarile private sau cele cu scop caricaturist sunt exemple de utilizari permise (fair use), considerate de unii (printre care ma numar) chiar adevarate drepturi… 3 răspunsuri